Despot Vodă

Despot Vodă

Despot Vodă sau Iacob Eraclide sau Ioan al II-lea (1511-1563), a fost domn al Moldovei în perioada 18 noiembrie 1561 - 5 noiembrie 1563. De origine greacă, s-a născut în anul 1511 pe insula Creta sau Samos, unde tatăl său era marinar.

Viaţa înainte de domnie

Intră de timpuriu în slujba unui nobil grec, Iacob Eraclide, care purta titlul de despot de Samos şi Paros. Acesta i-a dat şi o anumită educaţie prin dascălul Ioan Lascaris, de la care învaţă filosofia şi literatura. Mai târziu, pe patul de moarte, nobilul grec îl numeşte moştenitor al său. Punând mâna pe hârtiile tatalui sâu adoptiv, s-a dat drept fiu legitim al acestuia luându-i numele şi câştigă folosind documentele fostului său stăpân şi drepturile acestuia, adică de a purta titlul de principe.

Anul 1547 îl găseşte în sudul Franţei, unde s-a înscris la universitatea din Montpellier, sub numele de Iacob de Marchetti. Aici a început să studieze medicina, ceea ce presupune cunoaşterea limbilor greacă şi latină. Istoricul Leonclavius îl descrie ca "un bărbat frumos la înfăţişare, nu mare de stat, vânjos şi cu draci în corp". Acolo îl cunoaşte pe marele botanist francez Charles de L'Ecluse (Clusius), care relatează că Iacob s-ar fi căsătorit cu discreţie cu văduva unui prieten al său, numită Gilette d'André, care avea deja un copil de 2-3 ani. Într-o zi, peste copil a "căzut" un dulap, omorându-l. Autorităţile din Montpellier l-au acuzat de crimă şi l-au condamnat în lipsă, întrucât el dispăruse din oraş.

Va reapare la curtea regelui Henric al II/lea şi va participa, în rândurile armatei franceze, la lupta pentru recucerirea oraşului Metz, deţinut de armatele lui Carol al V-lea. Conform relatărilor aceluiaşi Clusius, în 1553 însă, se întâlneşte cu un fost coleg de la Montpellier pe care, crezând că aceste cunoştea istoria petrecută acolo, Iacob îl suprimă.

După acest incident, iacob părăseşte Franţa şi intră sub comanda contelui Günter de Schwarzburg în armata lui Carol al V-lea, care a înfrunta armata franceză la Renty, în 1554.Rănit, petrece mai multe luni la Anvers, unde redactează în limba latină o scriere referitoare la evenimentele militare la care luase parte, denumită "De Marini quod Teronovam vacant atque Hedini expugnatione", tradusă în româneşte de P. Răşcanu, în anul 1865.

În 1555, Iacob a fost primit de Carol al V-lea, care l-a investit cavaler şi conte palatin, iar arborele său genealogic a fost legalizat de cancelaria aulică. În virtutea titlului de conte palatin, iacob avea dreptul de a acorda oficiul de notar, să promoveze doctori şi să acorde titlul de ... poet laureat.

După înfrângerea lui Carol la Renty, a trecut din Bruxelles în Germania la Wittenberg, unde avea legături de prietenie cu Melanchton şi cu alţi corifei ai reformării, fiind el însuşi un aderent al doctrinelor protestante.

În 1556 a trecut în Danemarca, apoi în Suedia, Prusia, Polonia, după care pătrunde la curtea domnitorului Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, cu a cărui soţie Ruxandra, pretindea că este în legături de rudenie. Având cu mult timp înainte ochii aţintiţi către tronul Moldovei, a început să lucreze la surparea lui Lăpuşneanu, împrietenindu-se şi cu Moţoc, neadormitul conspirator. Uneltirile lui Despot ies curând la iveala şi e silit să fugă în Transilvania, la Braşov.

Urmărit şi aici de Lăpuşneanu, se retrage la un nobil ungur, Albert Laski, pe care îl convinge sa îl ajute să ia tronul Moldovei. Laski îşi pune amanet domeniile pentru 10 000 de galbeni cu care îl împrumută pe Despot şi îi recomandă ca oameni de arme, care ar putea să îl ajute în acţiunea sa, pe un ungur Anton Szekelyi, şi pe un francez din Burgundia, Roussel. Cu ajutorul acestora, Despot încearcă scoaterea lui Lăpuşneanu de la domnie.

Prima lui încercare este zădărnicită de polonezi, faţă de care Lăpuşneanu era în raport de vasal credincios. El face o nouă încercare dupa ce câstigă şi ajutorul împaratului Ferdinand, şi reuşeşte să-l bată pe Lăpuşneanu la Verbia în 10 noiembrie 1561 şi urcă pe tronul Moldovei.

Domnia

Ajuns pe tron, Despot ia numele de "Ioan-vodă" şi îşi asigură graţia sultanului prin urcarea tributului la 50 000 de scuzi, precum şi protecţia ambasadorului Franţei. În curând însă, i se îngreunează situaţia, contribuind la asta şi Laski şi nemulţumirea ţării. Învrăjbit cu Laski, acesta, împreună cu Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, pe care de asemenea Despot îl supărase, prin pretenţia de a i se restitui cetăţile Ciceul şi Cetatea de Baltă, foste posesiuni ale domnilor Moldovei, îl acuză pe Despot la sultan că ar urma vechea lui înţelegere cu Ferdinand.

În urma acestor uneltiri, Despot îl tratează ca trădător pe Laski, care se hotărăşte să-l scoată pe Despot de pe tronul Moldovei, în care, pretindea ca el îl pusese, întelegându-se pentru aceasta şi cu hatmanul cazacilor Wisnowiecki.

Pe de alta parte, ţara era nemulţumită, mai ales că, propaganda protestantă protejată de Despot, în serviciul căreia pusese şi şcoala înfiinţată de el la Cotnari, deranja aşezămintele bisericii ortodoxe. Criza a fost agravată de decizia lui Despot de a bate monedă, pentru care s-a folosit aurul şi argintul bisericilor. Remarcabilă este emiterea primului taler moldovenesc, după sistemul monetar occidental.

Încercările lui, de altfel foarte lăudabile, de a reforma moravurile decăzute ale ţării, marginalizarea boierilor prin aducerea de consilieri străini, şi împovărarea poporului cu noi impozite, i-au grăbit căderea.

În fruntea nemulţumirilor se pune hatmanul Ştefan Tomşa. Ameninţat din toate părţile se refugiază în Suceava, care, după un asediu de trei luni, este silită să deschidă porţile lui Tomşa. Despot moare lovit de buzduganul lui Tomşa la 5 noiembrie 1563, după care trupul său a fost decapitat, iar capul său împăiat a fost trimis la Constantinopol.

Istoria lui Despot a fost dramatizată de Vasile Alecsandri în drama sa "Despot-Vodă".

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei

Bibliografie

• Adina Berciu-Drăghicescu - O domnie umanistă în Moldova. Despot-vodă (Ed. Albatros, Bucureşti, 1980)

Legături externe

• Monede emise de Despot Vodă

O parte a articolului constă în text modificat de la Wikipedia şi articolul este deci sub licenţă GFDL.