Ştefan al II-lea Tomşa

Ştefan Tomşa al II-lea a fost domnitor al Moldovei: 20 noiembrie 1611 - 22 noiembrie 1615 şi septembrie 1621 - august 1623.

Originea lui este incertă: unele izvoare spun că era om de rând din ţinutul Putnei iar alte documente precizau că este "os domnesc", fiind feciorul lui Ştefan Tomşa. Un fapt poate inclina balanţa spre ultima ipoteză. În anul 1611, marele vizir Nasub-paşa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomşa-Vodă" şi Ştefan a primit steag de domnie.

În anii anteriori, Ştefan Tomşa a învăţat meseria armelor participând la luptele dintre francezi şi spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armata lui Ştefan Bathory iar mai târziu a intrat în armata turcească participând la un război cu perşii.

Ajunge domn în Moldova în plin război deoarece ţara era teren de bătaie dintre poloni şi turci. Boierii filopoloni şi anume logofătul Stroici, Nicoara Prăjescu, Dumitru Buhuş, Pătraşcu Ciogolea erau împotriva lui, ştiind că noul domn lua locul lui Mihail Movilă în lupta dintre poloni si otomani. Partida filopolonă şi antiotomană din Moldova, în frunte cu paharnicul Bucuioc şi vornicul Nistor Ureche, s-au refugiat în Polonia pentru a cere sprijin militar împotriva noului domn.

In vara lui 1612 hatmanul Zolkiewski, panul Ştefan Potocky şi Constantin Movilă intră în Moldova. Domnitorul strânge oaste având în slujba sa foştii căpitani ai lui Mihai Viteazul, pe Mîrza, Gheţa şi pe sârbul Gheorghe Rat. Primise sprijin şi de la turci şi tătari, cavaleria lui Cantemir-bey şi corpuri de oaste conduse de Hussein-aga şi Magyar-oglu-pasa. Armata polona a fost înfrântă la Cornul lui Sas, unde Potocki cade prizonier şi e intemniţat iar Constantin Movilă moare la trecerea Nistrului. Ridicând în ranguri boieri noi, pe Mîrza (vel-vornic), Costache Roşca (vel-vistiernic), Ştefan Vodă se razbună asupra boierilor filopoloni. De altfel lui i se mai zicea şi "voievodul săracilor" deoarece era bun şi drept cu ţăranii ştiind că boierimea facea multe necazuri ţăranimii.

În politica externă Ştefan Vodă împreuna cu Radu Mihnea au intreprins o expediţie militară in Transilvania, sprijinindu-l pe Gabriel Bethlen să ajungă principe. Se incheiase apoi o alianţa între cele trei ţari, dar singurul care a respectat-o în adevaratul sens al cuvântului a fost domnul Moldovei.

În vara lui 1613 boierii filopoloni se rascoală din nou împotriva lui Tomşa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri şi decapiteaza 75 de dregători la un ospăţ. Boierimea nu se lasă descurajată şi se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofatul Nechifor Beldiman, vel-vornicul Baldovin, vel-hatmanul Sturza, bi-vel-vistiernicul Boul si pe vel-vornicul Mîrza cu mercenarii sai. În septembrie 1615 răzvrătiţii înconjoară Iaşiul cerându-i domnitorului să părăsească tronul. Răscoala a fost înfrântă de domnitor în confruntarea de la Fântâna lui Păcurar iar cei prinşi au fost ucişi.

Domnitorul a salvat Transilvania de pârjol tătăresc, convingându-l pe Cantemir-bey să îşi trimită hoardele in Polonia pe care hanul tătar a devastat-o. În noiembrie 1615 polonii au intrat în Moldova iar oastea lui Tomşa a fost înfrantă pe dealul Tătaranilor. Domnitorul fuge din ţară iar Alexandru Movilă ajunge domnitor.

Tomşa redevine domn al Moldovei şase ani mai târziu. In cei doi ani de domnie a căutat să intre la o inţelegere cu boierii, ba chiar şi cu polonii. Se apucase înainte să ctitoreasca mănăstirea Solca pe care n-a mai apucat să o termine. A fost mazilit şi a murit printre străini pe malurile Bosforului.

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei