| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Mihai Viteazul
Mihai Viteazul (n. 1558, Drăgoeşti, Vâlcea- m. 9 august 1601, Turda) a fost domnitor al Munteniei (1593 – 1601), al Transilvaniei (1599 – 1600) şi al Moldovei (1600) realizând astfel prima unire politică a celor trei ţări române.
Lui Mihai Viteazul austro-ungarii îi spuneau Malus Dacus (Dacul cel Rău). Înainte de a ajunge domnitor a ocupat mai multe funcţii: bănişor de Mehedinți (1588), mare stolnic (1590) şi ban al Olteniei (1592 – 1593).
A fost fiul lui Pătraşcu cel Bun (1554 – 1557) şi al Teodorei (Tudorei). A fost căsătorit cu Stanca, nepoata unui mare ban oltean pe nume Dobromir. Miahi Viteazul ştia turceşte şi greceşte, acest lucru ajutându-l în negustorie, prin intermediul căreia a strâns o avere însemnată. Cariera de dregător şi-a început-o pe lângă ruda sa Iani Cantacuzino (Iane Epiriotul), care atunci când a ajuns capuchehaia (reprezentantul ţării) la Constantinopol, la ajutat şi în luarea tronului.
Legenda spune că domitorul de atunci al Munteniei, Alexandru cel Rău, aflând de intenţiile lui Mihai Viteazul de a lua tronul, a încercat să-l omoare dându-l pe mâna călăului. Deoarece călăul s-a speriat de înfățişarea fioroasă a lui Mihai Viteazul, a aruncat sabia şi a fugit. Scăpând astfel de execuție, Mihai Viteazul a plecat la Constantinopol.
A fost numit domnitor în septembrie 1593, pentru ca să intre în Bucureşti în octombrie 1593. Aici găseşte o situație economică dezastruoasă, țara fiind îndatorată foarte mult cămătarilor de la Constantinopol. În primul an de domnie şi-a consolidat poziţia tronului, înconjurându-se de dregători tineri pe care să se poată baza.
În lupta sa pentru independența țării dusă împotriva Imperiului Otoman a încercat să obțină sprijinul principelui Transilvaniei, Sigismund Bathory, s-a aliat cu domnitorul Moldovei, Aron Tiranul şi a aderat la “Liga Sfântă”, o coaliţie antiotomană format din Imperiul Romano-German, Statul Papal, Spania, Toscana, Mantova, Ferrara şi altele.
Începe acţiunile antiotomane prin atacarea creditorilor şi negustorilor turci din Bucureşti şi a garnizoanelor de la Dunăre, obținând victorii la Târgul de Floci, Hârşova şi Silistra. De asemenea i-a bătut pe tătari la Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti. Traversând Dunărea pe la Mogoşin a învins oştile paşalelor din împrejurimile Rusciuk-ului, reuşind să le captureze artileria. Acţiunile antiotomane au fost programate să înceapă în aceeaşi zi de 13 noiembrie 1594 atât la Bucureşti cât şi la Iaşi, ceea ce s-a şi întâmplat.
Deoarece aceste acţiuni ale lui Mihai Viteazul au periclitat comunicaţiile şi aprovizionarea forţelor turceşti aflate în lupte pe de frontul din Ungaria Superioară duse împotriva imperialilor, sultanul Mehmed al III-lea (1595 – 1603) i-a ordonat marelui vizir Sinan Paşa să-l îndepărteze de pe tron pe domnitorul Munteniei şi să ocupe ţara.
Mihai Viteazul l-a aşteptat pe Sinan Paşa la Călugăreni (13/23 august 1595) unde s-a şi dat bătălia. Locul ales pentru a se desfăşura lupta avea în spatele poziţiei armatei române mici înălţimi împădurite care o protejau, în timp ce în faţă se afla valea mlăştinoasă a Neajlovului. Drumul de acces al turcilor ducea la podul de lemn care traversa râul şi continua printre înălţimi, forţând în acest fel armata otomană să înainteze în coloană şi pe un front îngust. Victoria a stopat grosul trupelor turceşti ce invadaseră țara. În timpul luptei a fost capturat marele steag verde al turcilor şi au fost ucise paşalele Hasan de Timişoara, Khidr şi Mustafa de Bosnia. Victoria a rămas de partea românilor, însă ulterior din cauza numărului foarte mare de turci, Mihai Viteazul s-a repliat spre munți unde a aşteptat ajutorul aliaților. După sosirea oştilor din Transilvania şi Moldova, Mihai Viteazul a trecut la ofensivă. A reluat cetatea Târgovişte, a surprins şi distrus ariegarda turcească lângă Giurgiu, iar cu ajutorul unui bombardament intens a reuşit şi eliberarea cetăţii de aici.
Efectele victoriilor din 1595 au constat în neatârnarea Ţării Româneşti Muntenia, au reinstaurat controlul românesc asupra liniei Dunării, împedicând astfel transformarea țarii în paşalâc. Poarta otomană pe de cealaltă parte a acceptat situația de fapt şi i-a trimis steag de domnie lui Mihai Viteazul în decembrie1596.
În contextul ieşirii Transilvaniei şi Moldovei din blocul antiotoman (1598 – 1599), prin încheierea unei alianţe cu Polonia, putere apropiată de Înalta Poartă, Miahi Viteazul a căutat să strângă legăturile de alianţă şi cu Imperiul Habsburgic. Printr-un tratat special înceiat la 9 iunie 1598 împăratul Rudolf al II-lea (1576 – 1612) se angaja să accepte pentru voievod şi urmaşii săi o domnie ereditară şi se oblige să-i acorde ajutor militar şi protecţie.
În momentul în care Andrei Bathory la 1599, care era succesorul lui Sigidmund Bathory, alături de Ieremia Movilă şi de cancelarul polon Jan Zamoyski, a complotat pentru a-l răsturna de pe tron, Miahi Viteazul a ripostat, pătrunzând cu oştile în Transilvania, pa văile Buzăului şi Oltului. El a înfrânt armata principelui în bătălia de la Şelimbăr la 18 octombrie 1599 şi a luat sub control întregul teritoriu al Transilvaniei. În mai 1600 i-a alungat pe Ieremia Movilă şi pe poloni din Moldova, ajungând cu armatele până sub zidurile Hotinului, pentru ca la 21 octombrie 1600 să se încoroneze la Alba Iulia şi să realizeze în acest fel prima Unire a tuturor românilor sub un singur sceptru.
Crearea uni stat românesc mare a provocat reacția ostilă a imperiilor şi regatelor cu pretenții de hegemonie în Europa de est şi sud-est. Casa de Austria i-a ordonat generalului ei Basta, commandant în Ungaria Superioară, să încurajeze opoziția nobiliară din Transilvania şi, la nevoie, să-i combată cu armele pe români. Polonia a trimis trupe în Moldova, iar turcii au relansat ofensiva între Dunăre şi Carpați. Silit să se apere din toate părțile, Mihai Viteazul s-a îndreptat mai întâi împotriva nobilimii răsculate, ce-şi va alătura trupele lui Gheorghe Basta. Lipsit de forțe importante (reținute pe câmpurile de luptă din Moldova şi Muntenia), Mihai Viteazul a fost înfrânt la Mirăslău la 18 septembrie 1600 şi s-a retras lângă Praga în ianuarie 1601.
Deoarece împăratul Rudolf dorea să redeţină controlul Transilvaniei, i-a acordat sprijin lui Mihai Viteazul pentru a-şi forma o armată, care împreună cu cea a lui Basta, să-l îndepărteze pe princepele Sigismund Bathory. Lupta s-a dat la Gorăslău(3/13 august), pe valea Zalăului, iar Bathory a fost nevoit să fugă în Moldova.
Cum intenţia generalului Basta era ca el să devină conducătorul Transilvaniei, şi ştiind că împăratul ar fi preferat o stăpânire directă a principatului, a hotărât să-l omoare pe domnitorul român. Mihai Viteazul a fost ucis mişeleşte pe Câmpia Turzii, din ordinul lui Gheorghe Basta, de un grup de mercenari.
