Bosnia şi Herţegovina

Steagul Bosniei şi Herţegovinei

Bosnia şi Herţegovina este o ţară cu suprafaţa de 51.100 kmp, fiind situată în sud-estul Europei, în Peninsula Balcanică. Se învecinează la sud, vest şi nord cu Croaţia, la est cu Serbia şi la sud-est cu Muntenegru. Capitala este la Sarajevo, iar ca principale oraşe sunt: Banja Luka, Mostar, Tuzla, Srebmika. Bosnia şi Herţegovina a fost una din cele 7 republici ale Iugoslaviei.

Geografie

Ca repere geografice se întinde între râul Sava şi Marea Adriatică. Ieşirea la mare se prezintă sub forma unei mici fâşii de pământ de circa 20 km aflată în jurul oraşului Neum. Are un relief muntos, brăzdat de văile adânci ale apelor, Drina, Urbas şi Neretva fiind cele mai importante râuri. În vest se află Munţii Metaliferi cu o altitudine de 1000 m precum şi cei mai înalţi munţi din ţară Alpii Dinarici cu o altitudine de 2000 m. Pe valea Savei se întinde Câmpia Posavina plasată în nord.

Istorie

În antichitate aici trăiau în principal triburi ale ilirilor dar şi celţi. Acestea au fost cucerite în secolele II-I î.Hr. de romani, iar cea mai mare parte a teritoriului bosniac de azi a intrat în componenţa provinciei Dalmaţia. În secolele al IV-lea şi al V-lea d.Hr. regiunea este invadată de goţi care deţin supremaţia până la începutul secolului al VI-lea când sunt învinşi de împăratul bizantin Iustinian I.

Aşezarea slavilor pe teritoriul Bosniei şi Herţegovinei s-a făcut într-o primă fază în timpul secolului al VI-lea, pentru ca un al doilea val să urmeze în secolul al VII-lea. În cel de-al doilea val cele mai puternice triburi erau croaţii şi sârbii. Se pare că croaţii s-au aşezat în centrul, vestul şi nordul Bosniei, iar sârbii în valea râului Drina şi în actuala Herţegovină.

Numele de Bosnia este atestat documentar din anul 958 din timpul împăratului bizantin Constantin al VII-lea. Din cauză că a fost un teritoriu disputat de statele şi popoarele vecine a cunoscut o perioadă mai îndelungată de cristalizare statală. Dintre cele mai bune perioade ale Bosniei în care şi-a manifestat din plin independenţa şi forţa au fost în timpul a trei conducători: Ban Kulin (1180–1204), Ban Stjepan Kotromanić (1322–53), şi Tvrtko I (1353–91), când a devenit pentru o scurtă perioadă unul dintre cele mai puternice state din vestul Balcanilor.

Aflate în calea expansiunii otomane, Bosnia şi Herţegovina nu au putut să reziste şi au fost rapid cucerite. Bosnia a fost cucerită în 1463, iar Herţegovina în 1483 fiind absorbite în malaxorul Imperiului Otoman. Teritoriul a fost împărţit în diviziuni administrativ-militare numite sangeacuri, iar populaţia supusă unui process de islamizare astfel încât în secolul următor 70% din populaţie era islamică.

Din cauza taxelor mari percepute, în 1875 a izbucnit o răscoală a ţăranilor creştini din regiunea Nevesinje din Herţegovina, care în scurt timp s-a extins şi în zonele din Bosnia. Un an mai târziu are loc o revoltă şi în Bulgaria. Aceste răscoale antiotomane s-au transformat în adevărate mişcări naţionale de eliberare de sub dominaţia străină. Ele au fost înăbuşite cu cruzime.

În 1876 Serbia şi Muntenegru au declarat război Imperiului Otoman. Fiind o luptă inegală, Rusia care dorea să-şi extindă influenţa în Balcani, intră şi ea în război în 1877, sub pretextul apărării “fraţilor ortodocşi”. Aflată în impas, Rusia cere ajutorul României care intră în război şi are o contribuţie importantă la obţinerea victoriei.

La sfârşitul războiului încheiat în 1878 cu înfrângerea Turciei, marile puteri ale Europei pentru a contracara creşterea influenţei Rusiei în Balcani au organizat Congresul de la Berlin. Acesta a hotărât în privinţa Bosniei şi Herţegovinei să treacă în administrarea Austro-Ungariei.

Organizare administrativă

Harta Bosniei şi Herţegovinei

Stema Bosniei şi Herţegovinei

Acordul de pace de la Dayton, a împărţit Bosnia şi Herţegovina în două entităţi teritoriale: Federaţia Bosnia şi Herţegovina ocupând 51% din teritoriul statului şi Republica Srpska, ce se întinde pe 49% din teritoriu. La rândul ei Federaţia Bosnia şi Herţegovina este împărţită în zece cantoane. De asemenea, unele oraşe au statut administrativ propriu: Sarajevo, Mostar, Tuzla şi Banja Luka. O altă excepţie o reprezintă Disitrictul federal Brčko care a luat fiinţă printr-o decizie arbitrală şi este un teritoriu aflat sub autoritatea guvernului central.

Legături externe

• Harta Bosniei şi Herţegovinei din satelit