Bulgaria

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Steagul Bulgariei

Bulgaria este o ţară cu suprafaţa de 111.000 kmp, fiind situată în partea de sud-est a Europei, în nordul Peninsulei Balcanice. Este mărginită de România (N), Marea Neagră (E), Turcia şi Grecia (S), FRI Macedonia şi Serbia (V). Capitala este la Sofia, iar ca principale oraşe sunt: Plovdiv, Varna, Burgas, Russe, Stara Zagora. Limba oficială este bulgara.

Istorie

În antichitate teritoriul Bulgariei de astăzi era locuit în mileniul II î. Hr. de o serie de triburi tracice, în sec. VIII î. Hr. şi-au făcut apariţia grecii care au colonizat litoralul. Expansiunea Imperiului Roman a dus la cucerirea acestui teritoriu în sec. I î. Hr. de către romani care au înfiinţat provincia Moesia. După împărţirea Imperiului Roman în cel de apus şi cel de răsărit, el revine Imperiului Bizantin (395 d. Hr.).

În timpul migraţiei popoarelor în secolul al VII-lea se stabilesc aici în număr mare, slavii de sud. Prin anul 680 pătrund în Peninsula Balcanică proto-bulgarii, de origine turcică, conduşi de Asparuh care se impun ca clasă conducătoare, însă sunt asimilaţi treptat de slavi. Noul popor format conţine rămăşiţele tracilor romanizaţi, păstrează numele de bulgari ai clasei conducătoare, iar ca limbă vorbită se menţine limba slavă.

O etapă important în istoria statului bulgar a fost primul ţarat bulgar din secolele al VII-lea şi al XI-lea. Sub ţarul Boris (852-859) bulgarii se creştinează, fiind organizată o biserică naţională de rit bizantin în limba slavă veche. În timpul lui Simeon cel Mare (893-927) statul ajunge la o mare înflorire economic şi întindere teritorială. Ca urmare a luptelor cu Imperiul Bizantin pe care le câştigă ajungând până la zidurile Constantinopolului, el se proclamă în 917 ca ţar al bulgarilor şi romeilor (romeii fiind bizantinii continuatori ai romanilor). Odată cu refacerea puterii Imperiului Bizantin, ţaratul cade în 971 sub bizantini, pentru ca în 1018, împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul (ucigătorul de bulgari) să-l transforme în provincie bizantină. Favorizaţi de situaţia tulbure din Imperiul Bizantin populaţia se răscoală sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, se obţine independenţa ţării fiind creat cel de-al doilea ţarat bulgar, cunoscut şi ca Imperiul vlaho-bulgar (1185), cu reşedinţa la Târnovo. În timpul lui Ioan Asan al II-lea au fost cucerite Macedonia, Albania, o parte din Serbia, şi teritorii din nordul Greciei.

La sfârşitul secolului al XIV-lea Bulgaria este cucerită de turci, în anul 1393 devinind provincie a Imperiului Otoman adică paşalâc. Această stare a durat cinci secole, timp în care Bulgaria a fost parţial islamizată. După războiul ruso-turc din 1877-1878 încheiat cu înfrângerea Turciei, prin Congresul de la Berlin se stabileşte crearea unei Bulgarii autonome (între Dunăre şi Munţii Balcani), în timp ce asupra părţii de sud a Bulgariei (la sud de Balcani numită Rumelia Orientală) se păstrează administraţia otomană. Începând cu l885 şi aceste teritoriu este înglobat Bulgariei. În 1908, Bulgaria îşi proclamă independenţa sub Ferdinant I de Saxa-Cobourg, care va lua titlul de ţar.

În 1912, Bulgaria a participat la primul război balcanic alături de Serbia, Muntenegru şi Grecia, împotriva Turciei. În 1913, din cauza neînţelegerilor privid împărţirea teritoriilor luate de la Turcia a izbucnit cel de-al doilea război balcanic, în care Bulgaria s-a îndreptat împotriva foştilor aliaţi (10 iunie 1913). Intervenţia României a obligat Bulgaria să ceară pace. Conferinţa de pace s-a desfăsurat la Bucuresti, la 10 august 1913, şi s-a hotărât cedarea de către Bulgaria a unei părţi din Macedonia către Serbia şi a sudului aceleiaşi provincii către Grecia. Imperiul Otoman a primit o parte din răsăritul Traciei cu oraşul Adrianopole (Edirne), iar România, două judeţe din sudul Dobrogei (Cadrilaterul).

Primul război mondial începe în 1914, însă Bulgaria intră în război în anul 1915 alături de Puterile Centrale. Deoarece a fost în tabăra înfrântă Bulgaria pierde prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine, Tracia apuseană în favoarea Greciei (1919).

La începutul celui de-al doilea război mondial (1939-1945), se menţine neutră, însă este instalat un guvern germanofil. După ce, în august 1940, României i se impune să cedeze Bulgariei partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul),la 1 martie 1941 Bulgaria aderă la Axă. Astfel trupele germane intră în Bulgaria pe care o folosesc ca bază pentru ca împreună cu Italia să atace Grecia şi Iugoslava. În schimb trupelor bulgare li se permite să ocupe partea tracică a Greciei, partea macedoneană din Iugoslavia şi o parte din Serbia.

În septembrie 1944, bulgarii semnează armistiţiul, armata sovietică a intrat în Bulgaria, şi a fost instalat un guvern prosovietic. Bulgaria a întors armele împotriva Germaniei şi a luptat alături de sovietici. După cel de-al doilea război mondial, Bulgaria rămas în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Comuniştii s-au grăbit să organizeze alegeri la 18 noiembrie 1945, pe care le-au câştigat. A fost abolită monarhia, Bulgaria fiind proclamată republică populară (1946). Un an mai târziu a semnat tratatul de pace de la Paris. Din 1949 Bulgaria este membru fondator al CAER-ului (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), iar în l955 al Tratatului de la Varşovia. Todor Jivkov, apropiat de URSS, ca prim-secretar al Partidului Comunist Bulgar, conduce ţara din 1954 până în 1989. În contextul schimbărilor politice produse în tările din lagărul communist, la 10 noiembrie 1989 Todor Jivkov este înlăturat de la conducerea Partidului Comunist Bulgar şi înlocuit cu Peter Mladenov, fost ministru de externe. Ulterior Jivkov a fost deferit justiţiei. În 1990 partidul comunist renunţă la rolul său conducător, dar câştigă alegerile libere, sub denumirea de Partidul Socialist. Totuşi preşedintele ales în 1990 reprezenta opoziţia. Au reapărut partidele istorice, interzise de regimul totalitar: Uniunea Naţională Agrariană „Nicola Petkov" şi Pardidul Democrat 1896. Intrarea în NATO a Bulgariei s-a produs pe 29 martie 2004, iar de la 1 ianuarie 2007, a devenit şi membră a Uniunii Europene.


Organizarea politico-administrativă

Harta Regiunilor Bulgariei
Stema Bulgariei

Bulgaria este organizată politico-administrativ în 21 de regiuni. Împărţirea administrativă actuală a ţării a fost făcută în 1994 când cele şapte provincii au fost transformate în 28 de regiuni. Aceste regiuni sunt enumerate mai jos după cum urmează:

Bibliografie

  • Georgian Lucia, Neagu Vasilica, Nuţu Constantin, Istoria medievală
  • Constantin Hlihor, Istoria secolului XX
  • Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Keith Hitchins, Dennis Deletant, Istoria românilor
  • Ioan Scurtu, Istoria Contemporană a României (1918-2005)

Legături externe

ru:Болгария