Traci

Tracii erau un popor indo-european care ocupa în antichitate un teritoriu vast, ce ţinea din Slovacia de astăzi până la Bug, şi din Asia Mică şi Marea Egee până în sud-vestul Poloniei, trăind pe o suprafaţă mult mai întinsă decât teritoriul cunoscut sub numele de Tracia.

Potrivit lui Herodot, neamul tracilor era cel mai numeros din lume după cel al indienilor, era împărţit în numeroase triburi şi locuia în centrul, estul şi sud-estul Europei. De asemenea, Herodot mai spunea că dacă tracii ar fi avut un singur conducător, şi ar fi fost uniţi, ar fi deveni cel mai puternic dintre toate popoarele şi ar fi fost de neînvins. Lumea tracică avea ca vecini alte popoare de origine indo-europeană: la est sciţii, la sud grecii, la vest ilirii şi celţii, iar la nord germanii. Vorbind despre neamurile tracice, Herodot precizează că toţi au cam aceleaşi obiceiuri, cu excepţia geţilor şi a travsilor, precum şi de cei care trăiesc mai sus de Crestonei.

Tracii sud-dunăreni sunt menţionaţi în scris pentru prima dată în epopeile homerice, în timp ce informaţiile despre tracii nord-dunăreni sunt mai târzii (sec. VI î.d.Hr.). „Despărţirea tracilor („proto-tracilor") în daco-geţi nord-danubieni şi traci sud-dunăreni se va întâmpla abia în epoca fierului”. Un neam important al tracilor sud-dunăreni a fost cel al odrizilor, care în veacul al V-lea, au creat un regat ce s-a întins până la gurile Dunării, incluzându-i pe geţii dobrogeni şi şi-au extins dominaţia şi asupra oraşelor greceşti de la Marea Neagră. Această dominaţie a odrizilor a ţinut până pe la mijlocul secolului al IV-lea, după care a început să se stingă. În anul 360 î.Hr. imperiul creat de odrizi s-a spart in trei, ulterior fiind cuceriţi de Filip al II-lea Macedon. O importantă personalitate dată de traci a fost Alexandru cel Mare, fiul lui Filip.

Vezi şi

• Listă de neamuri şi triburi tracice