Geţi

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Geţii (getae) erau un popor de neam tracic, care în antichitate locuiau pe ambele maluri ale Dunării de jos. Istoricul antic Strabo arată clar că dacii şi geţii vorbesc "aceeaşi limbă". Singura diferentă între geţi şi daci era că geţii locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, de munte. Aşadar cele două nume denumesc unul şi acelaşi popor, aşa după cum cele trei nume: munteni, moldoveni şi transilvaneni sunt trei denumiri pentru aceeaşi realitate etnică: românii.

Istoricul grec Herodot afirmă despre ei următoarele: "Geţii sunt cei mai bărbaţi, şi mai drepţi dintre traci". Pe timpul expeditiei lui Darius I (522 - 486 î.Hr.) contra sciţilor (513 î.Hr.), geţii se opun cuceritorului persan, însă în cele din urmă sunt supuşi, împreună cu celelalte neamuri tracice din dreapta Dunării. După înlăturarea ocupaţiei persane (prin sec. V î.Hr.), geţii din dreapta Dunării făceau parte din Imperiul Odrisilor (neam tracic), până ce acesta a fost supus de Filip II, regele Macedoniei, pe la 340 î.Hr. Deoarece geţii din dreapta Dunării au devenit dependenţi de Macedonia, regii macedoneni formulează pretenţii de supremaţie şi asupra geţilor din nordul Dunării, însă, încercările lui Alexandru cel Mare (335 î.Hr. şi 327 î.Hr.) şi Lisimah (310 î.Hr.) de a-i supune, rămân fără rezultat. Mai târziu, geţii din stânga Dunării au lupte cu bastarnii (popor germano-celtic), care între anii 200 şi 100 î.Hr. ocupă poalele nord-estice ale Munţilor Carpaţi şi malurile Nistrului. După lupte îndelungate, bastarnii sunt învinşi de daci, locuitorii părţilor muntoase, care mai apoi rămân stăpâni şi pe câmpia răsăriteană până la Nistru. Geţii şi dacii erau după vechii istorici, neamuri de aceeaşi limbă, putând fi deosebiţi numai după locuinţe. Locuitorii şesului de la cataractele Dunării în jos erau numiti geţi, iar cei de peste munţi până la Tisa, erau daci. Din sec. I î.Hr., în nordul Dunării predomină numele şi neamul dac, iar numele geţilor se păstrează mai ales în sudul Dunării. Totuşi în Dobrogea (Dacia Pontică), mai domneau trei mici regi geţi: Roles, Dapyx şi Zyraxes. După ce romanii au ocupat teritoriile tracice din sudul Dunării, geţii de aici, erau numiţi moesi.

Confuzia între geţi şi goţi

De-a lungul timpului, unii cronicari, voit sau întâmplător, i-au confundat pe geţi cu goţii. Primul care a utilizat termenul de "got" ca echivalentul lui "get", a fost împăratul filozof Iulian Apostatul (361-363 d.Hr.). În secolul IV, echivalenţa a fost adoptată şi de alţi autori, iar prin scrierile istoricului latin Claudianus (începutul secolului V) şi mai ales ale lui Orosius (autor spaniol de origine gotă), apoi prin ale istoricilor Cassiodor şi Iordanes, această confuzie a căpătat o largă răspândire. Trebuie menţionat că lucrarea lui Iordanes numită Getica, scrie şi despre geţi şi despre goţi.

O altă lucrare importantă este Cartea eroilor naţiunii germane scrisă de Heinrich Pantaleonis, în care regii daci sunt prezentaţi ca fiind goţi.

Citat

Colaboraţi la Metacitat „Cea mai curentă prejudecată întreţinută de noi înşine şi de străini este că suntem o naţiune tânără, bineînţeles în stare de un frumos viitor. Asta dă un anume optimism, însă nu e mai puţin prilejul unui aer protector din partea popoarelor vechi, ba chiar a unor pretenţii de superioritate a cutărei naţii foarte de curând imigrate. Nici datele istoriei, nici examenul etno-logic nu confîrmă tinereţea noastră. Noi suntem în fond geţi, şi geţii reprezintă unul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei, contemporane cu grecii, cu celţii, cu grupurile italice anterioare imperiului roman.”
(George Călinescu)


Bibliografie

  • Lucian Predescu, "Enciclopedia Cugetarea" (1940)
  • Giurescu & Giurescu, "Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi", p.30
  • Revista "Magazin istoric" nr. 7/ iulie/ 1980
  • George Călinescu, "Istoria literaturii române", cap. 1, p.17

ru:Геты