Constantin Mavrocordat

Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol; d. 23 noiembrie 1769, Iaşi) a fost domnitor în Muntenia de 6 ori: septembrie 1730 - octombrie 1730; 24 octombrie 1731 - 16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735 - septembrie 1741; iulie 1744 - aprilie 1748; c. 20 februarie 1756 - 7 septembrie 1758 şi 11 iunie 1761 - martie 1763 şi în Moldova de 4 ori: 16 aprilie 1733 - 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 - 29 iunie 1743; aprilie 1748 - 31 august 1749 şi 29 iunie 1769 - 23 noiembrie 1769.

Biografie

S-a născut la 27 februarie 1711 la Constantinopol şi este fiul lui Nicolae Mavrocordat, fiind crescut în ţară. A fost un om învăţat ca şi tatăl său şi era pătruns de ideeile filosofice şi reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obţinut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Ţara Românească, a fost mutat în Moldova, care era mult mai săracă, şi unde pentru a-şi recâştiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.

Reîntors în Muntenia în 1735, începe să facă reforme, influenţat fiind şi de reformele austriece din Oltenia. Desfiinţează unele impozite indirecte, ca văcăritul şi pogonăritul şi intoduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 "seferturi". Îi eliberează pe ţărani dându-le dreptul să se mute de pe o moşie pe alta, răscumpărându-şi libertatea cu 10 lei, plătiţi boierului respectiv. Pe ţăranii boiereşti îi obligă la dijmă şi 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, şi 24 în Moldova.(În ţările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajung chiar la mai multe pe săptămână! ) Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului şi de scutirea de orice bir pentru visterie. În judeţe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc şi administrativ foarte întins. În urma războiului ruso - turco - austriac (1736 - 1739), înlăturând diversele combinaţii ale puterilor, obţine reunirea Olteniei la Ţara Românească, prin Pacea de la Belgrad din 1739.

Toate aceste reforme le aplică şi în Moldova, atunci când e numit domnitor aici.

În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătăţească starea supuşilor. El este domnitorul care a suprimat la noi şerbia: mai întâi în Muntenia (1746), apoi în Moldova (1749).

S-a îngrijit şi de cele câteva şcoli existente, de cultura preoţilor, cărora le cerea să ştie carte românească. A pus să se tipărească şi cărţi bisericeşti în româneşte. În timpul războiului ruso - turc (1768 - 1774) a fost rănit într-o luptă, prins la Galaţi şi dus la Iaşi, unde a şi murit la 23 noiembrie 1769.

În 1769, în timpul ultimei sale scurte perioade de domnie (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, Constantin Mavrocordat cade prizonier şi este ucis de un soldat rus. Totuşi a fost înmormântat cu onorurile cuvenite unui domnitor.

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei
• Lista domnitorilor Ţării Româneşti