Costoboci

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Dac

Costobocii sunt unul dintre triburile dacice menţionate de Ptolemeu (III, 8, 3) în părţile de nord-est ale Daciei (în Moldova nordică şi în sudul Galiţiei[1]). Descoperirile arheologice îi încadrează în cultura de tip Lipiţa[2]. Ptolemeu identifică trei oraşe dacice în ţinutul costobocilor Trifulon, Patridava şi Carsidava[3]. Pornind de la rădăcinile indo-europene ale numelor dacice, cuvântul costoboci ar însemna „străluciţii”[4].

În timpul împăratului Marcus Aurelius (161-180) au participat la războiul dintre romani şi marcomani, fiind alături de atacatorii barbari. În acest context, ei întreprind o serie de acţiuni în Dobrogea şi prin Peninsula Balcanică. Însă factorul determinant al migrării a o parte a costobocilor a fost invadarea ţinutului în care trăiau de către un neam germanic pe nume asdingi, care i-au învins şi le-a ocupat teritoriul. Astfel, ei trec prin Dobrogea la finele anului 170 şi ajung până la oraşul grecesc Elateea, însă aici sunt învinşi. Urmările incursiunilor costobocilor sunt amintite de inscripţia din oraşul Tropaeum Traiani (Dobrogea) în care este pomenit Daizus Comozoi „ucis de costoboci” şi de două inscripţii de la Callatis (Mangalia) în care se arată că zidurile oraşului au fost reconstruite după ce fuseseră distruse de atacatori. O altă inscripţie îl aminteşte pe un anume Lucius Vetilius Gratus Julianus care a luptat contra costobocilor prin Achaia şi Macedonia[5]. După anul 170, costobocii nu mai sunt menţionaţi în izvoare deoarece puterea lor militară decade, în schimb creşte puterea unui alt trib dacic, carpii[6].

Note

  1. Giurescu&Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, p.66
  2. Adrian Bejan, „Istoria Daciei romane”, p.183
  3. Giurescu&Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, p.69
  4. Giurescu&Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, p.74
  5. Giurescu&Giurescu, “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi”, p.132
  6. Adrian Bejan, „Istoria Daciei romane”, p.184

Vezi şi