Dimitrie Bolintineanu

Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, Bucureşti) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 şi diplomat.

Cronologie

• 1825, februarie Se naşte, în satul Bolintinul din Vale (judeţul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu, fiul macedoneanului Ienache Cosmad. „Părinţii lui nu sunt nici vechi moldoveni, nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani, se pare, aşezată de curând în ţară, un fel de moşieri de clasa a treia, sau mai curând din clasa arendaşilor“ (Nicolae Iorga).
  • Stabilindu-se peste câţiva ani în Bucureşti, viitorul poet urmează cursurile Colegiului Sfântul Sava, având colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne şi pe Al. Creţulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron.
• 1842, 15 mai Debutează în literatură cu poezia O fată tânără pe patul morţii, publicată de I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe; poezia este scrisă în spiritul epocii, evocând moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice.
• 1845 Pleacă la studii în străinătate, la Paris, având o bursă oferită de Societatea literară.
• 1847 Apare, la Bucureşti, primul volum de versuri, Colecţie din poeziile domnului D. Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice şi balada fantastică Mihnea şi baba.
• 1848
  • Editează revista Poporul suveran, „gazetă politică şi literară“, la care colaborează Nicolae Bălcescu şi Cezar Bolliac; articolele publicate aici pregătesc atmosfera revoluţionară a momentului.
  • Întrucât revoluţia burghezo-democratică a fost înfrântă, Bolintineanu este silit să părăsească ţara împreună cu alţi conducători ai mişcării şi se stabileşte la Paris, unde va participa la activităţile politice şi culturale ale exilului.
• 1851 – Poetul părăseşte Parisul îndreptându-se spre casă, dar nu i se permite intrarea în ţară; călătoreşte prin Bulgaria, prin Constantinopol, Palestina, Egipt şi Macedonia, scriind mai târziu un memorial de călătorie de ţinută romantică.
• 1855
  • 16 iulie/16 octombrie – În România literară a lui Alecsandri apare Manoil. Roman naţional.
  • Apare, sub îngrijirea lui G. Sion şi cu prefaţa lui Radu Ionescu, volumul Poesii vechi şi nouă, structurat pe următoarele cicluri:
    • Elegii
    • Balade
    • Florile Bosforului
    • Epistole
    • Cântece
    • Poeme
• 1858 Publică volumul Legende sau Basme naţionale în versuri; apar Melodii române şi proza memorialistică şi de voiaj Călătorii pe Dunăre şi în Bulgaria dar şi Cantarea Romaniei ,în versuri, toate tipărite la Tipografia Naţională a lui Iosif Romanov.
• 1861
  • Apare volumul de satire Nemesis .
  • Se publică volumul Legende noui; apare romanul Elena. Roman original de datine politic şi filosofic
• 1863
  • Pentru a se întreţine, începe să publice seria de „vieţi“ romanţate ale unor personalităţi istorice:
    • Viaţa lui Vlad Ţepeş şi Mircea Vodă cel Bătrân
    • Viaţa lui Ştefan Vodă cel Mare
    • Viaţa lui Mihai Viteazul
  • Publică volumul Călătorii la românii din Macedonia.
• 1864 Apare în Dâmboviţa un fragment din epopeea Traianida (neterminată).
• 1865 Se tipăreşte în două volume întreaga producţie poetică a lui D. Bolintineanu sub titlul Poesii de D. Bolintineanu atât cunoscute cât şi inedite. Primul volum cuprinde ciclurile Florile Bosforului, Legende istorice, Basme, iar al doilea ciclurile Macedonele, Reverii, Diverse.
• 1866
  • În traducerea autorului, apare la Paris volumul antologic Brises d'Orient.
  • toamna – Publică o nouă culegere de satire intitulată Eumenidele sau Satire politice.
• 1868 – Publică amplul poem de factură byroniană: Conrad: „Adevărat cântec de lebădă înaintea căderii premature a nopţii, poemul «Conrad» regrupează obsesiile şi aprehensiunile autorului, însă decantate, trecute prin filtrul unei lucidăţi amare, de om obosit, pentru care viaţa s-a despuiat de iluzii (...) Destinul lui Conrad stă sub semnul nenorocului: e un exilat fără speranţă, un bolnav incurabil, un îndrăgostit răpus înainte de a-şi împlini pasiunea, un poet lipsit de satisfacţia operei ...“ (Paul Cornea).
• 1869 An fecund, poetul publică multe broşuri de popularizare a istoriei, cu note cetăţeneşti şi politice.
• 1870 Apare volumul Menadele, care conţine satire sociale şi politice.
• 20 august 1872 Moare, la Bucureşti, Dimitrie Bolintineanu.

Opera

Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât şi în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele şi Reveriile.

Basme

Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, în care miraculosul joacă un rol însemnat, chiar dacă sunt amestecate şi personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea şi Baba, a cărui dezvoltare nu e destul de lămurită, dar cuprinde versuri frumoase şi acel blestem foarte important în literatura noastră, care - ca şi Grui Sânger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alături de modelele de imprecaţiuni din literaturile străine, cum e al Camiliei din Horaces ş. a.

Macedonele

Macedonele ne descriu frumuseţile din ţările locuite de macedoneni şi ne povestesc întâmplări din viaţa lor. În general personajele sunt păstori şi păstoriţe. Cele mai însemnate: Românele din Cavala - Samarina.

Reverii

Sub numele de Reverii a adunat poeziile sale pur lirice şi anume elegiile sale, care prin frumuseţea versurilor şi prin sentimentele triste ce inspiră au fost foarte preţuite. Din acestea fac parte: O fată tânără pe patul morţii - Plângerile poetului român - Scopul omului - Un tânăr român mort în străinătate şi altele.

Epopei

Şi-a încercat talentul şi în epopee şi ne-a dat Traianida, poemă în şapte cânturi în care voieşte să celebreze colonizarea Daciei, dar condiţiunile epopeii lipsesc. Cu atât mai mult se vede lipsa lor în poema Conrad, unde eroul principal e chiar poetul şi unde la tot pasul sunt intercalate poezii lirice. Evident modelul trebuie căutat la lordul Byron.

Dramaturgie

Şi-a încercat talentul şi în dramaturgie şi ne dă o serie de drame istorice, parte în proză, parte în versuri, în care acţiunea e rău condusă şi interesul slab. Astfel: Mihai condamnat la moarte, - Ştefan Gheorghe Vodă sau voi face doamnei tale ce ai făcut jupânesei mele, - Lăpuşneanu, după nuvela lui Costache Negruzzi, - Mărirea şi uciderea lui Mihai etc.

Romane

Şi-a încercat talentul şi în roman şi ne dă Manoil, în scrisori şi Elena, inspirat din romane franceze şi plin de declamaţiuni şi cu caractere nenaturale.

Satire şi fabule

Şi-a încercat talentul în satiră şi fabulă, dar nu izbuteşte. Lucrările acestea seamănă mai mult cu articole de ziar decât cu poezii. Mai toate au un ton personal, iar cele generale sunt abstracte, declamatorii şi uneori indecente. Colecţiile se numesc Eumenidele, Bolintineadele, Nemesis, un fel de ziare sau reviste. Evident acestea satire îl vor fi influenţat pe Mihai Eminescu. Vom cita ca mai bune dintre satire: Două Tombatere în care ne înfăţişează doi boieri vechi nemulţumiţi cu starea de lucruri de sub Cuza; Advocaţii, în care satirizează pe avocaţi; Mihai Viteazul în rai, o satiră la adresa societăţii de atunci; Către Ion Ghica, contra partidelor politice.