Ion Pillat

Ion Pillat (n. 31 martie 1891, Bucureşti d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, editor, eseist, poet tradiţionalist şi publicist român.

Biografie

Şi-a petrecut copilăria la moşiile Florica, pe Argeş şi la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la "index", evident din raţiuni strict politice. Fiul său, criticul şi romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniţă politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate şi distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.Ion Pillat s-a născut la Bucureşti în casa din Calea Dorobanţilor 6. Tatăl său era moşier şi parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moşia bunicului, Florica, unde a învăţat în particular întreaga şcoală primară. A urmat cursurile şcolii primare nr. 1 din Piteşti, iar în 1905 a terminat liceul Sfântul Sava din Bucureşti. Mama sa l-a luat cu ea la Paris, pentru a continua studiile acolo. Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a inspirat pentru prima sa poezie În catedrală. În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria şi geografia, dar a făcut în paralel şi dreptul. Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în Convorbiri literare. În 1912, aflat în Bucureşti în vacanţă, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre. În 1913 a obţinut licenţa în litere la Paris şi a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic. A obţinut în 1914 şi licenţa în drept, apoi a revenit definitiv la Bucureşti unde a publicat volumul Eternităţi de-o clipă.

S-a căsătorit în 1915 cu pictoriţa Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916 a editat volumul Plumb al lui George Bacovia şi a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu şi Horia Furtună. A participat la conferinţa de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, preşedintele delegaţiei ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediţie restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri. A primit în 1936 premiul naţional pentru literatură şi a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire şi a publicat volumul Ţărm pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană şi volumul de versuri Împlinire. În 1944, sub titul Poezii i-a apărut întreaga operă lirică scrisă între 1906 şi 1941. La data de 17 aprilie 1945 a avut o congestie cerebrală în plină stradă, a fost transportat acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconştienţă, iar în jurul orei 22 a murit.

Volume de versuri publicate

• 1912 Visări păgâne, Editura Minerva, Bucureşti
• 1914 Eternităţi de o clipă, Editura Flacăra, Bucureşti
• 1914 Amăgiri, Editura Flacăra
• 1919 Grădina între ziduri, Editura Frayier Soye, Paris
• Pe Argeş în sus, Editura Cultura naţională, 1923( volumul cel mai cunoscut)
• Satul meu, Editura Cartea vremii, 1925
• Biserica de altădată, Editura Cartea Românească, 1926
• Întoarcere, Editura Petre Cătunaru, 1928
• Limpezimi, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1928
• Caietul verde, Editura Cartea Românească, 1932, ediţie definitivă, 1937
• Scutul Minervei, Bucureşti, 1934
• Poeme într-un vers, Editura Cartea Românească, 1936
• Ţărm pierdut, Editura Fundaţiilor, 1937
• Umbra timpului, Universul literar, 1939
• Balcic, Bucureşti, 1942
• Asfodela, Bucureşti, 1943
• Antologia poeţilor de azi
• Florica (poezii, cu desene de Ştefan Popescu) Editura Cartea Românească, 1926

Monografii critice

• Cistelecan, Alexandru, Celălalt Pillat, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000