Istoria fascismului

Fascismul este un termen care etimologic provine din cuvântul latin ,,fascis,, care semnifica legătura de nuiele, semnul lictorilor romani. În limba italiană termenul are corespondent cuvântul fascismo iar în limba franceză cuvântul fascisme.

Termenul este sociologic şi politologic deoarece are multe şi multiple semnificaţii. Astfel fascimul desemnează formă de organizare politică a societăţii. Pe de altă parte fascismul este o ideologie politică conţinând teorii diverse asupra socialului şi doctrine social politice de asemenea diversificate. Implicaţiile juridice, religioase, culturale ale concepţiilor fasciste determină de asemenea fenomene particulare cu specific fascist.

Din punctul de vedere social-istoric fascismul a parcurs mai multe faze.

A apărut în Italia în secolul XX în anii 1919-1920 sub forma fasciilor. Mişcarea a fost condusă de Benitto Mussolini fost om politic socialist al Italiei. În 22 octombrie 1922 s-a instaurat primul regim fascist prin însărcinarea lui Mussolini cu formarea guvernului. Regele Victor Emanuel al III lea şi clasa conducătoare au cedat guvernarea în condiţiile unor puternice disensiuni interne în Italia şi a creşterii influenţei grupărilor fasciste. Practic vechii conducători nu mai puteau conduce Italia cu sistemul democraţiei burgheze şi au dat mână liberă alternativei fasciste care a introdus monopolul politic a consolidat statul şi a subordonat forţele sociale interesului de stat.

În ianuarie 1933 în Germania prin câştigarea alegerilor de către Partidul Naţional Socialist German, Adolf Hitler a devenit cancelar al Germaniei şi treptat s-a instaurat fascismul în Germania în condiţiile unei situaţii econonmice şi sociale de marasm şi existenţei unor puternice forţe fasciste în ţară .

Regimuri fasciste s-au instaurat în Japonia, Portugalia, Spania, Bulgaria, Ungaria, Polonia.

Statele fasciste s-au grupat în jurul puterilor fasciste denumite Axa din care făceau parte Germania, Italia şi Japonia. Statele fasciste pe plan extern au dus o politică de revizuire teritorială pentru că marea parte a Pământului era deja cucerită şi împărţită teritorial între imperiile Angliei, Franţei, Americii.

Această politică externă de revizuire teritorială a polarizat politica mondială contrapunând statele Axei vechilor puteri imperiale opoziţia acutizându-se şi apoi miltarizându-se şi declanşând Al Doilea Război Mondial.

Fascismul ca realitate socială şi politică punea în pericol sistemul capitalist clasic ajuns în acea perioadă în fază imperialistă. De asemenea a pus în pericol şi sistemul socialist al Uniunii Sovietice. În faţa unei asemenea perspective puterile capitaliste imperiale s-au coalizat împotriva fascismului aliindu-se chiar cu sistemul socialist al Uniunii Sovietice pentru a-şi salva poziţiile internaţionale şi ordinea existentă care le avantaja.

Conflictul între fascism şi capitalism s-a soldat cu înfrângerea statelor fasciste, expansiunea socialismului de stat de tip sovietic, declanşarea luptelor de eliberare a unor popoare subjugate de imperiile coloniale, constiutirea de noi state reducerea imperiilor englez şi francez şi expansiunea Statelor Unite ale Americii. De asemenea prin creşterea puterii opţiunii politice comuniste lumea politică socială şi militară s-a împărţit în două blocuri ireductibile: blocul capitalist şi blocul socialist-comunist.

Ideologic fascismul apăsa pe două elemente: elementul naţional şi elementul socialist cu preeminenţa elementului naţional. Fascismul a avut un anume caracter anticapitalist ţinând seama de nevoile de masă ale naţiunii. Fascismul a menţinut totuşi proprietatea particulară asupra mijloacelor de producţie şi prin aceasta şi clasele sociale întemeiate pe această relaţie. În schimb a subordonat activitatea particulară şi individuală statului ca reprezentant al poporului care garantează ordinea socială.

O altă caracteristică ideologică a fascismului a fost revoluţionarea omului. Avea în vedere calitatea individului uman de element ce conferă calitate sistemului social. Se punea accent pe acţiune trecând în plan secund cultura fără aplicaţie.

Vezi şi

Fascism, Benitto Mussolini, Adolf Hitler, Doctrine politice

Bibliografie

• Girardet,Raoul, 1997, Mituri şi mitologii politice, Institutul european
• Hamilton,Samuel,P., 1997, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Bucureşti, Editura Antet
• Mitulescu,Sorin, 2006, Antropologie politică, Bucureşti, Editura Universul juridic