Johann Gottfried Herder

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Johann Gottfried von Herder (25 august 1744, Mohrungen - 18 decembrie 1803, Weimar), filosof, teolog şi poet german, cunoscut mai ales pentru influenţa exercitată de scrierile sale asupra unor reprezentanţi ai clasicismului german ca Johann Wolfgang von Goethe şi Friedrich von Schiller şi asupra dezvoltării romantismului.

Biografie

Herder s-a născut la 25 august 1744 în Mohrungen şi a studiat filosofia la Universitatea din Königsberg, printre alkţii cu Immanuel Kant. Începând cu anul 1764 funcţionează ca profesor şi predicator în Riga, iar în 1769 întreprinde o lungă călătorie prin Europa, în cursul căreia se întâlneşte la Strassburg cu Goethe. Această întâlnire a avut o influenţă deosebită asupra gândirii ambilor poeţi. Sprijinit de Goethe, primeşte funcţia de consilier consistorial superior (Oberconsistorialrat) în Weimar. Împreună cu Goethe, Schiller şi Wieland, cu care era în strânse relaţii de prietenie, Herder făcea parte din elita vieţii culturale din Weimar. Într-una din operele sale mai importante din tinereţe Fragmente über die neuere deutsche Literatur ("Fragmente cu privire la noua literatură germană", 1766/1767), pledează pentru o literatură naţională germană originală, eliberată de influenţele predominante ale literaturilor franceze şi engleze. În 1773, Herder publică o culegere de articole programatice cu titlul Von deutscher Art und Kunst ("Despre stilul şi arta germană"), care cuprinde şi importantul eseu al lui Goethe intitulat Von deutscher Baukunst ("Despre arhitectura germană"), semnificative pentru îndepărtarea curentului Sturm und Drang de clasicismul de provenienţă franceză şi orientarea noii literaturi germane în spiritul epopeelor germane medievale şi al creaţiei poetice populare. Herder dezvoltă ideea de Volksgeist ("spirit al poporului") ca identitate culturală, care se exprimă în limba şi literatura unei naţiuni.Reprezentativă pentru începuturile studiilor de filologie a limbii germane este opera sa Ursprung der Sprache ("Originea limbii", 1772), lucrare devenită clasică, în care subliniază relaţiile dintre fenomenele lingvistice şi natura umană. Între 1784 şi 1791 apare opera sa capitală în patru volume Ideen zur Philosophie der Geschichte der Menschheit ("Idei privind filosofia istoriei omenirii"). În această lucrare, Herder încearcă să demonstreze că istoria naturală şi istoria omenirii sunt guvernate de aceleaşi legi. În Briefen zur Beförderung der Humanität ("Scrisori pentru promovarea umanităţii", 1793-1797) arată importanţa unei literaturi naţionale pentru dezvoltarea culturală a unui popor şi îmbină tradiţia antichităţii greco-romane cu învăţătura creştină. În ultimii ani ai vieţii a trăit retras în rezidenţa sa. Ultimele sale opere în care face o analiză critică a filosofiei lui Immanuel Kant (Eine Metakritik zur Kritik der reinen Venunft, 1799; Die Metakritik zur Urteilskraft, 1800) nu s-au bucurat de succes la publicul interesat de filosofie. Johann Gottfried von Herder moare la 18 decembrie 1803 în Weimar.

Bibliografie

  • Hans Adler: in Nationen und Kulturen. Zum 250. Geburtstag Johann Gottfried Herders. Würzburg 1996
  • Martin Kessler - Volker Leppin: Johann Gottfried Herder. Aspekte seines Lebenswerks. Berlin 2005
  • Jens Heise: Johann Gottfried Herder zur Einführung. Hamburg 2006