Marian Munteanu

Marian Munteanu

Marian Teofan Dragoş Munteanu (n. 19 iunie 1962, comuna Grădiştea, Giurgiu) este un etnolog, profesor şi activist civic român contemporan. Membru al rezistenţei împotriva dictaturii comuniste, a fost unul dintre reprezentanţii marcanţi ai mişcărilor pentru drepturi civile şi instaurare a democraţiei în România (1989-1991), lider al demonstraţiei studenţeşti din Piaţa Universităţii, 1990. Este autorul unor cercetări şi studii de etnologie, antropologie şi folclor, vizând în principal configurarea unei etnologii a libertăţii.

Familia

Marian Munteanu s-a născut într-o familie de intelectuali cu rădăcini moldave şi aromâne.

Teofan Munteanu

Tatăl său, Vladimir Munteanu (1930-1992), de profesie inginer, era originar din sudul Basarabiei (Chilia Nouă, judeţul Ismail), iar mama, Maria Munteanu, profesoară de limba română, este născută în 1940, în Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, fiind descendentă, pe linie maternă, a unei vechi familii de origine aromână (Moga).

Bunicul său pe linie paternă, Teofan Munteanu (1905 - 1957), învăţător şi ofiţer al armatei române, a fost deţinut politic (1940-1956) în lagărele de concentrare de la Vorkuta şi Norilsk (Siberia).

Bunicii şi părinţii săi nu au activat în vreun partid politic înainte de 1989.

Studii

Marian Munteanu a absolvit Liceul de filologie-istorie „Şcoala Centrală“ Bucureşti şi apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, specializarea română-portugheză (1991).

Acasă la Petre Ţuţea

Marian Munteanu a ucenicit, în tinereţe, în preajma gânditorului Petre Ţuţea.

Alături de profesorii săi: Acad. Mihai Pop (stânga), Prof. dr. Silviu Angelescu (mijloc)

A beneficiat de îndrumarea profesorilor George Munteanu, Ernest Bernea, Dumitru Stăniloae şi Mihai Pop, iar titlul de doctor în filologie l-a obţinut sub conducerea ştiinţifică a profesorului Silviu Angelescu.

În 1993 efectuează un stagiu de specializare în ştiinţe politice şi guvernamentale la Washington, SUA, ca bursier al Naţional Forum Foundation (Admiral Jeremiah Denton Foundation).

În 2005 devine Doctor al Universităţii din Bucureşti, specializarea etnologie şi folclor (magna cum laude, 2005), cu teza “Folclorul detenţiei – Ideea de libertate în cultura tradiţională românească”.

Activitate profesională şi ştiinţifică

Marian Munteanu a desfăşurat activităţi de cercetare etnologică şi folcloristică în regiunile Suceava, Neamţ, Hunedoara, Timoc, Făgăraş, Vrancea – în ultimele două, în colective aflate sub coordonarea profesorului Mihai Pop.

Din 1999 Marian Munteanu predă cursuri de etnologie, antropologie, folclor şi istoria religiilor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, în calitate de profesor asociat.

Este membru al Asociaţiei de Ştiinte Etnologice din România (ASER) şi editor al revistei de etnologie CERC (Cercetări Etnologice Româneşti Contemporane).

De-a lungul timpului a lucrat ca expert în resurse umane şi management la diferite firme de consultanţă precum şi în domeniul editorial.

Lucrări publicate

Folclorul detenţiei - coperta I

Cântecul poporan din Muscel - coperta I

Volume, studii, dialoguri(selectiv)

Cântecul poporan din Muscel (coautor, alături de Alexandru I. Amzulescu), Editura Valahia, 2010.

Folclorul detenţiei. Formele privării de libertate în literatura poporană. Studiu, tipologie, antologie de texte şi glosar, Editura Valahia, 2007-2008.

Acasă la Părintele Stăniloae

Poezia rezistenţei, Editura Clio, Bucureşti, 1999. Studiu critic de istorie a literaturii.

"Ortodoxia este viitorul omenirii". Sfaturi şi îndemnuri către tineri adresate de Părintele Stăniloae într-o convorbire cu Marian Munteanu, Editura Valahia, 2000.

Revoluţie şi restauraţie- studiu publicat în serial în ziarul Ziua în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2002

Ediţii îngrijite, prefeţe, studii (selectiv)

• Tache Papahagi, Antologie aromânească, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008 (prefaţă)

• Nicolae Iorga, Caracterul comun al instituţiilor din Sud-Estul Europei, Editura Valahia, Bucureşti, 2008 (ediţie îngrijită)

Împreună cu Patriarhul Teoctist (1999)

• Dionisie Fotino, Istoria Daciei, Editura Valahia, Bucureşti, 2008 (ediţie îngrijită)

• *** CERC - Cercetări Etnologice Româneşti Contemporane, Revistă de etnologie, 2005 - 2008 (ediţii îngrijite)

• Dr. Dragoş Nicolescu, Morala medicului (Tratat de etică medicală), Editura Valahia, Bucureşti, 2006 (ediţie îngrijită)

• Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul românilor de pretutindeni, Euxinus, 2005 (postfaţă)

• Gavrilă Filichi, Ziua a cincisprezecea (15 Noiembrie 1987, Braşov, România. O mărturie), Lamura, Bucureşti, 1994 (ediţie îngrijită)

• Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi neamul meu, Fundaţia Anastasia, Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1992 (prefaţă şi postfaţă)

Activitate civică

Rezistenţa anticomunistă (1985-1989)

În ultimii ani ai regimului comunist iniţiază activităţi de rezistenţă activă anticomunistă. Organizează grupuri de tineri, promovând, în special în mediile studenţeşti, valori şi repere culturale româneşti interzise sau marginalizate în timpul regimului comunist. Frecventează unul din cele mai prestigioase grupuri intelectuale din acea vreme, constituit în jurul filosofului Petre Ţuţea, redutabil oponent al regimului comunist. Este apropiat de personalităţi culturale ca Ioan Alexandru, Dumitru Stăniloae, Ernest Bernea, George Munteanu ş.a.

Organizează dezbateri şi colocvii, promovând teme şi subiecte din operele unor autori interzişi sau cenzuraţi în perioada comunistă: Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Ernest Bernea, Emil Cioran, Petre Ţuţea ş.a. În anii 1988-1989 este arestat şi interogat în mai multe rânduri, fiind învinuit de „propagandă creştină, ostilă ideologiei marxist-leniniste“, principala acuzaţie fiind aceea de discipol al gânditorului Petre Ţuţea. În pofida presiunilor şi ameninţărilor, refuză să colaboreze cu securitatea şi nu semnează nici un angajament de acest tip.

O dedicaţie a poetului şi profesorului Ioan Alexandru

Revoluţia din Decembrie 1989

A participat la Revoluţia română din 1989, în Bucureşti.

A fost unul dintre primii membri ai Asociaţiei “21 Decembrie”, alături de Lucian Mihai, Dragoş Pâslaru s.a., participanţi activi în prima zi a Revoluţiei din Decembrie 1989 în Bucureşti. Nu este implicat în nici un fel în actuala activitate a asociaţiei cu acest nume, a cărei componenţă (şi, mai ales, reprezentare publică) diferă radical de asociaţia constituită în Decembrie 1989.

Nu a acceptat şi nu deţine “certificat de revoluţionar”, declarându-şi public dezacordul faţă de practica autorităţilor post-decembriste de a acorda privilegii unui număr mare de persoane ca “recompensă” pentru participarea (de multe ori incertă) la revolta populară din decembrie 1989.

Liga Studenţilor(1989-1991)

O dezbatere a Ligii Studenţilor (1990)

În 23 decembrie 1989 înfiinţeazã asociaţia naţională “Liga Studenţilor”, al cărei preşedinte a fost până la terminarea studiilor (1991). În această calitate, organizează numeroase acţiuni civice, militând pentru reconstrucţia societăţii româneşti, promovarea valorilor democratice şi a statului de drept, apărarea libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti.

A fost principalul coordonator al demonstraţiei din Piaţa Universităţii (aprilie-mai 1990) şi al grevei naţionale studenţeşti din decembrie 1990. Din martie 1991 este preşedinte de onoare al Ligii Studenţilor.

Marian Munteanu adresându-se demonstranţilor în Piaţa Universităţii (mai 1990)

Piaţa Universităţii (1990)

A fost iniţiatorul şi coordonatorul demonstraţiei studenţeşti din Piaţa Universităţii, căreia i-a imprimat un caracter paşnic, non-violent, Marian Munteanu fiind principalul promotor al non-violenţei ca atitudine civică în România postdecembristă. A fost cel mai proeminent lider al protestelor anti-comuniste din 1990, terminate în mod violent prin intervenţia minerilor sub guvernarea lui Petre Roman şi preşedintia lui Ion Iliescu.

Cu privire la Piaţa Universităţii scriitorul Eugen Ionesco declara: “Deşteaptă-te Române este un cântec vechi, însă adevărata deşteptare s-a produs acum. Cred că tinerii din Piaţa Universităţii, cu Marian Munteanu în frunte, sunt adevăraţii eroi. Au vrut libertate şi o vor încă, au vrut sinceritate. N-au spus decât adevărul. Ei sunt, cum zice francezul, «en quete de la liberté», în căutarea libertăţii şi au s-o găsească. Eu sunt alături de ei. Am spus de multe ori că uitasem de România de-atâta vreme de când sunt aici; acum însă mi-am recâştigat o inimă de român… Acolo, în România, n-au «jucat», acolo oamenii au trăit şi au murit. Şi mai ştiu că în Piaţă nu s-a propagat violenţa, ci dimpotrivă. Marian Munteanu a cerut discuţii libere, adevăr.”

Manifestaţii pentru eliberarea lui Marian Munteanu, aflat în închisoarea Jilava (iulie 1990)

Receptat de către puterea politică din acea vreme ca o posibilă ameninţare datorită popularităţii şi simpatiei câştigate în timpul demonstraţiei “Piaţa Universităţii”, a fost arestat în zorii zilei de 13 iunie 1990, eliberat după-amiază şi apoi sechestrat şi bătut cu brutalitate în dimineaţa de 14 iunie 1990 în sediul Universităţii de către minerii coordonaţi de forţele de ordine şi reprezentanţii conducerii statului. A fost transportat în stare gravă la spital (moarte clinică). După numai 4 zile a fost din nou arestat abuziv şi deţinut politic la penitenciarul Jilava. A fost eliberat după două luni de detenţie, în urma presiunilor naţionale şi internaţionale (personalităţi politice şi reprezentanţi ai unor prestigioase organizaţii internaţionale au generat o puternică reacţie internatională), iar în ţară, pentru eliberarea sa au demonstrat paşnic sute de mii de oameni în Bucureşti (“marşul alb” din 13 iulie 1990) şi principalele oraşe ale ţării.

Fișier:MM-Alianta-Civica.jpg

Marian Munteanu şi Dragoş Pâslaru (coborând) la un miting al Alianţei Civice, în 1991

Alianţa Civică (1990)

În decembrie 1990 participă la fondarea Alianţei Civice, fiind ales primul preşedinte al alianţei. La scurt timp, însă, fiind în dezacord cu majoritatea membrilor consiliului de conducere (dominat de GDS), a demisionat din funcţia de preşedinte şi, după alte câteva luni, s-a retras din Alianţa Civică. Ulterior, Alianţa Civică s-a tranformat în partid şi a devenit o anexă a sistemului politic, dispărând practic din viaţa publică.

Mişcarea pentru România (1992-1995)

După adoptarea noii constituţii a României (noiembrie 1991), Munteanu a înfiinţat organizaţia cultural-politică de tineret “Mişcarea pentru România”, de orientare naţional-democrată, care a avut însă o perioadă scurtă de activitate (1992-1995).

Mişcarea propunea un program de selecţie şi pregătire a tinerilor pentru sprijinirea procesului de împrospătare a clasei politice, considerând drept criterii de promovare competenţa şi profesionalismul. Unul din obiectivele formaţiunii era înfiinţarea, în viitor, a unui partid politic de orientare naţional-democrată (doctrină formulată şi propusă de Marian Munteanu, plecând de la modelul lansat de Nicolae Iorga şi cu influenţe din practica unor partide occidentale - partidul francez “Adunarea pentru Republică” şi alte partide creştin-democrate).

Un element inedit (dar criticat de politicienii vremii ca "elitist" şi chiar "extremist") este introducerea examenului de competenţă politică pentru înscrierea în Mişcare. Singurii lideri marcanţi care tratează cu înţelegere şi salută apariţia noii formaţiuni sunt - nu întâmplător - doi venerabili oameni politici: Corneliu Coposu şi Alexandru Bârlădeanu, atitudinea acestora rămânând o excepţie în contextul elitei politice din acea vreme.

Urmează rapid o dură campanie de denigrare, bine instrumentată. Devenise evident că iniţiativa asociaţiei era respinsă de majoritatea partidelor care, lipsite de o bază electorală în rândurile tineretului, vedeau ridicându-se un competitor ce putea deveni în viitor un adversar redutabil. Se merge până la acuzaţia oficială de "extremism" politic şi se cer anchete din partea organelor statului. SRI şi Procuratura Generală sunt sesizate de preşedintele Iliescu şi de alţi lideri politici. Deşi rezultatul anchetelor demonstrează clar că nu exista nici cea mai vagă urmă de "extremism", era târziu. Partidele obţinuseră ceea ce urmăriseră de la început: aplicarea unei etichete greu de dezlipit şi inducerea unei doze de neîncredere în opinia publică, internă şi, mai ales, din străinătate.

Lipsită de posibilitatea de a se adresa opiniei publice, accesul fiindu-i interzis, practic, în mass-media, lipsită de posibilităţi materiale (majoritatea membrilor erau studenţi sau proaspăt absolvenţi, fără surse semnificative de venit), asociaţia îşi încetează activitatea în 1995.

Delegaţia tripartită a României (Guvern-Patronat-Sindicate) la Conferinţa Internaţională a Muncii - Geneva, mai 2000. Marian Munteanu - reprezentant al organizaţiilor patronale din România

Dialogul economico-social (1995-2006)

După patru ani de activitate în domeniul economic (1995-1999) Marian Munteanu este ales vicepreşedinte al Confederaţiei Naţionale a Patronatului Român (CNPR), organizaţie pe care o reprezintă (1999-2006) în cadrul Comisiilor tripartite de Dialog Social (Guvern-Patronat-Sindicate) de pe lângă Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii şi Ministerul Muncii. În această calitate reprezintă România, în 2000, la Congresul Internaţional al Muncii de la Geneva. În 2000 a fost ales vicepreşedinte al Uniunii Generale a Industriaşilor din România (UGIR); a fost delegat la Congresul Internaţional al Întreprinzătorilor şi Industriaşilor (Vilnius, 2000 şi Moscova, 2001) şi membru al Consiliului CIII.

Cu Acad. Mihai Cimpoi, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Serafim Urecheanu, primarul Chişinăului şi Victor Crăciun

Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni (2000-prezent)

La Berlin, alături de S. Sa Abuna Paulos, Patriarhul Etiopiei si E.Sa Elias Seid Mohammed, conducãtorul Comunitatiii Islamice din Etiopia

Din anul 2000 participă la activităţile Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, fiind prezent la numeroase manifestări dedicate promovării valorilor culturale. Este ales, în 2002, prim-vicepreşedinte al acestei organizaţii culturale.

Fundaţia Euxinus(2003-prezent)

În iunie 2003 pune bazele fundaţiei “Euxinus”, ONG cu activităţi culturale şi umanitare. Participă la acţiuni de promovare a valorilor morale şi la dialogul interconfesional laic pe plan internaţional.

Activitate politică

Marian Munteanu nu este membru al nici unui partid politic. De asemenea, nu a deţinut nici o funcţie sau demnitate publică. Toate funcţiile deţinute în diferitele organizaţii civice sau neguvernamentale au fost onorifice (neretribuite).

În perioada dictaturii comuniste a fost înscris, formal, în organizaţiile politice de masă din sistemul de învăţământ (1970-1989). A fost membru al organizaţiilor de tineret (Organizaţia Pionierilor, Uniunea Tineretului Comunist, Asociaţia Studenţilor Comunişti) din care făceau parte imensa majoritate a tinerilor din România acelor ani. Colegii de an l-au ales reprezentant ASC al anului său de studiu (echivalentul actualilor “şefi de an”). În anul II de facultate, la propunerea profesorilor săi (încheiase anul I cu media 9,87), a devenit membru al organizaţiei de partid a Facultăţii de Filologie, o condiţie obligatorie atunci pentru continuarea carierei universitare. Nu a deţinut funcţii în PCR.

Mişcarea pentru România (1992-1995)

Prima iniţiativă politică a lui Marian Munteanu, în contextul legislativ creat prin adoptarea Constituţiei din 1991, este legată de organizaţia cultural-politică de tineret “Mişcarea pentru România” (vezi cap. Activităţi civice), al cărei obiectiv era înfiinţarea unui partid politic de orientare naţional-democrată (doctrină formulată şi propusă de Marian Munteanu, plecând de la modelul lansat de Nicolae Iorga şi cu influenţe din practica unor partide occidentale - partidul francez “Adunarea pentru Republică” şi alte partide creştin-democrate). Iniţiativa a ramas, însă, la stadiul de proiect ca urmare a campaniei masive de discreditare la care asociaţia a fost supusă încă de la înfiinţare cât şi din cauza lipsei resurselor materiale necesare unei asemenea construcţii instituţionale.

PUNR - Alianţa Naţională (aug.-sept. 2000)

În anul 2000, Marian Munteanu se află din nou pe punctul de a intra în viaţa politică, cel care îi propune o asemenea implicare fiind Mircea Druc, fost prim ministru al Republicii Moldova, la acea dată preşedinte al Consiliului Naţional al Partidului Unităţii Naţionale Române (PUNR). Acesta îi propune să candideze la preşedinţia României, asigurându-l de sprijinul politic al PUNR, propunere confirmată apoi de întreaga conducere a partidului (preşedinte fiind, la acea dată, Valeriu Tabără).

Munteanu elaborează o platformă politică ce propunea, printre altele, regenerarea şi revitalizarea clasei politice prin promovarea noii generaţii de specialişti formaţi după 1989, declarând public că, în situaţia în care congresul partidului îşi va însuşi acest proiect, se va înscrie în PUNR şi va candida pe listele acestui partid, cu intenţia de a participa la edificarea unei noi construcţii politice. La scurt timp, PUNR înfiinţează Alianţa Naţională, formaţiune rezultată din unirea PUNR cu Partidul Naţional Român (preşedinte Virgil Măgureanu). Deşi congresul alianţei acceptă iniţial proiectul de program elaborat de Marian Munteanu, conducerea executivă îi exclude pe toti candidaţii tineri de pe listele electorale pentru alegerile parlamentare.

În aceste condiţii, Munteanu refuză înscrierea în partid, îşi retrage candidatura şi nu participă la alegeri. Alianţa Naţională obţine un scor electoral nesatisfăcător (1%) şi se autodizolvă, principalii lideri (Valeriu Tabără, Mircea Druc, Dorin Iacob ş.a.) intrând în Partidul Democrat condus de Traian Băsescu.

Activitate economică

Marian Munteanu a înfiinţat, în 1995, o agenţie de resurse umane, în cadrul căreia a lucrat, în perioada 1995-1999, ca manager şi consultant. În perioada 1995-2000 a mai făcut parte din acţionariatul câtorva IMM-uri cu activităţi în domeniile editură, consultanţă, marketing, publicitate şi construcţii.

Nici una din aceste societăţi nu a contractat credite neperformante, nu a preluat active sau acţiuni ale unor întreprinderi de stat, nu a derulat contracte cu firme de stat şi nu a beneficiat de finanţări (interne sau externe).

Începând cu anul 2000 se retrage treptat din activitatea economică, cesionând majoritatea acţiunilor deţinute. În momentul de faţă mai deţine acţiuni în două societăţi, ca acţionar minoritar (şi aceste participaţii fiind în curs de cesionare).

Controverse şi contestări

Marian Munteanu a fost ţinta unei masive campanii de discreditare, în special prin intermediul mass-media dar şi prin mijloace neconvenţionale: în anii 89-95 prin propagandă directă şi, mai recent, prin mijloacele moderne de comunicare. Numeroasele “contestări” s-au limitat la simple insulte sau acuzaţii fără acoperire, nota comună a diferitelor atacuri fiind lipsa oricărui suport documentar (documente, probe sau măcar indicii credibile). De regulă, cele mai multe acuzaţii sunt neverosimile sau se anulează reciproc, fiind fundamental contradictorii.

Referinţe

• Iordan Datcu, Folclorul Detenţiei - recenzie publicată în „România Literară” nr. 34, 29.08-05.09.2008;
• Conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, Folclorul detenţiei la români - recenzie publicată în revista online Romanian Vip, 17.02.2009 şi AGERO, revista Asociaţiei Germano-Române (Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart), Stuttgart, Februarie 2009;
• Monica Andronescu, Folclor făr' de libertate - recenzie publicată în cotidianul Ziua, nr. 4268, 26 iunie 2008;
• Claudiu Târziu, Prietenii platite cu 13 ani de gherlă, Cotidianul, 18.10.2006 – Interviu cu scriitorul Marcel Petrişor;
• Carmen Dragomir, „Petre Ţuţea şi alţii”, capodopera Securităţii - articol publicat în Jurnalul Naţional, nr. 4915, 21.01.2009;
• Carmen Dragomir, Ţuţea şi grupul de disidenţă - articol publicat în Jurnalul Naţional, nr. 4916, 22.01.2009;
• Ion Cristoiu, România cu ochi albaştri - Petre Ţuţea a pus Securitatea în alertă - articol publicat în „Jurnalul Naţional”, 19.09.2006;
• Traian Călin Uba, Cine este Marian Munteanu, anchetă publicată în cotidianul Romania liberă, 25-27.07.1990. Mărturii ale unor colegi (Mugur Vasiliu, Mihai Moţoc ş.a.) şi profesori: George Frâncu, George Munteanu, Octav Păun, Emanuel Vasiliu ş.a.;
• Frank Wolf, membru al Congresului SUA, Încălcarea continuă a drepturilor omului în România - discurs cu privire la reprimarea Pieţei Universităţii şi arestarea lui Marian Munteanu ţinut în Congresul SUA, 20.07.1990;
• Tad Szulc, Dispatches From Eastern Europe (Mesaje din Europa de Est) - articol publicat în "National Geographic", martie 1991;
• Romulus Cristea, Studenţii şi Piaţa Universităţii - articol publicat în „România liberă”, 10.05.2006;
• Romulus Cristea, Minerii au terorizat Capitala - articol publicat în „România liberă”, 12.06.2006;
• Liviu Iolu, Ortacul care a încercat să-i ia capul lui Marian Munteanu - articol publicat în „Evenimentul Zilei”, 27.06.2005;
• Lidia Popeangă, Al. Racoviceanu, Dosarul lui Marian Munteanu a fost contrafăcut de SRI - articol publicat în „Naţional”, nr. 70, 04.09.1997;
• Lidia Popeangă, Al. Racoviceanu, Dosarul lui Munteanu, contrafăcut de SRI - articol publicat în „Gardianul”, 17.06.2005;
• Ion Cristoiu, Gestul exemplar al lui Marian Munteanu - articol publicat în „Azi”, 25.10.2000.
• Domniţa Ştefănescu, Cinci ani din istoria României, Ed. Maşina de scris, 1995 – cronologie a evenimentelor perioadei 1989-1994..
• Gheorghe Dumbrăveanu (redactor coordonator), Piaţa Universităţii, R.A. Imprimeria Coresi, Bucureşti – antologie de interviuri şi reportaje.
• Personalităţi publice-politice, decembrie 1989-septembrie 1992, ediţia I, Ed. Holding Reporter, Bucureşti, 1993 – Dicţionar.
• Piaţa Universităţii - România, un film de Stere Gulea şi Sorin Ilieşiu.
• George Rădulescu, Fără Piaţa Universităţii, am fi avut soarta Moldovei - dialog aparut în “Adevărul”, 10 iulie 2009.

Legături externe

• Pagină personală
• Liga studenţilor
• Euxinus
• CNPR