Emil Cioran

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Răşinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof şi scriitor român stabilit în Franţa.


Biografie

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu[1]. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană. După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinereţe a arătat înclinaţie spre agnosticism, apărându-i evidentă "incovenienţa existenţei". În timpul studenţiei a fost în mod deosebit influenţat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum şi de filozoful rus Lev Şestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.

Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937).

În cel de-al doilea volum, Schimbarea la faţă a României, Cioran cerea, nu o schimbare de suprafaţă, de ochii lumii doar. Faţa de care vorbea el nu era o metaforă pasageră. Schimbarea se dorea absolută şi nu se cerea doar unui singur om, sau unui grup oarecare, ci se cerea fiecăruia dintre români, naţiunii întregi. Nevoia resimţită atunci de generaţia tânără a unei treziri spirituale a influenţat viziunea tânărului Cioran. În perioada interbelică a fost simpatizant al Mişcării Legionare, aderă la ideile acesteia şi scrie o serie de articole apreciative la adresa legionarilor, printre care şi Profilul Interior al Căpitanului publicat în "Glasul Strămoşesc".

Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler şi justifică provocator Noaptea cuţitelor lungi. Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabileşte definitiv în Franţa. În 1937 Emil Cioran pleacă în Franţa cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în ţară (două luni) în 1940, el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - editură care va publica mai târziu majoritatea cărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincţiile literare care i-au fost atribuite. Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.

Opera în limba română

(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, corespondenţă, fragmente)

Opera în limba franceză

  • Œuvres (Opere complete), éd. Yves Peyré, Paris, Gallimard, 1997, 1999, 2001, 2003
  • Précis de décomposition (Tratat de descompunere), Paris, Gallimard, 1949
  • Syllogismes de l'amertume (Silogismele amărăciunii), Paris, Gallimard, 1952
  • La Tentation d'exister (Ispita de a exista), Paris, Gallimard, 1956
  • Histoire et utopie (Istorie şi utopie), Paris, Gallimard, 1960
  • La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Paris, Gallimard, 1964
  • Le Mauvais Démiurge (Demiurgul cel rău), Paris, Gallimard, 1969
  • De l'inconvénient d'être né (Despre neajunsul de a te fi născut), Paris, Gallimard, 1973
  • Écartèlement (Sfârtecare), Paris, Gallimard, " Les essais " (Eseurile), 1979
  • Exercices d'admiration: essais et portraits (Exerciţii de admiraţie: eseuri şi portrete), Paris, Gallimard, 1986
  • Aveux et anathèmes (Mărturisiri şi anateme), Paris, Gallimard, 1986.
  • Le Livre des leurres (Cartea amăgirilor), 1936, trad. Grazyna Klewek, Thomas Bazin, Paris, Gallimard, 1992.
  • Bréviaire des vaincus (Breviarul învinşilor), 1940-1944, trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 1993.
  • L'âge d'or (Vârsta de aur), Châteauroux, 1995 (eseu din Histoire et utopie)
  • Anthologie du Portrait. De Saint-Simon à Tocqueville (Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville), Paris, Gallimard, 1996.
  • Cahiers (Caiete), 1957-1972, cu o prefaţă de Simone Boué, Paris, Gallimard, 1997.
  • Solitude et destin (Singurătate şi destin), trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 2004 (culegere cuprinzând articolele publicate în presa românească între 1931 şi 1943)
  • Des Larmes et des Saints (Lacrimi şi sfinţi), 1937, traducere din limba română şi prefaţă de Sanda Stolojan, Paris, L'Herne, 1986
  • Sur les cimes du désespoir (Pe culmile disperării), 1933, trad. André Vornic, Christiane Frémont, Paris, L'Herne, 1990
  • Cahier de Talamanca (Caietul de la Talamanca), 1966, Paris, Mercure de France, 2000.
  • Ébauches de vertige, (Schiţe de vertij), Paris, Gallimard, 2004 (extras din Écartèlement)
  • Le Crépuscule des pensées (Amurgul gândurilor), 1940, trad. Mirella Patureau-Nedelco, Paris, L'Herne, 1991
  • Valéry face à ses idoles (Valery faţă în faţă cu idolii săi), Paris, L'Herne, 1970 (reluat din Exercices d'admiration)
  • Essai sur la pensée réactionnaire: à propos de Joseph de Maistre (Eseu asupra gândirii reacţionare, apropo de Joseph de Maistre), text introductiv de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, ed. Fata Morgana, 1977 (reluare a prefeţei la antologia de texte despre Joseph de Maistre, alese de Cioran, apărută la Monaco, la ed. du Rocher, în 1957)
  • Vacillations (Clătinări), 1970, illustraţii de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, 1998.
  • Sissi ou la vulnérabilité (Sissi sau despre vulnerabilitate), în Jean CLAIR (dir.), Vienne 1880-1938. L'Apocalypse joyeuse, Paris, éd. du Centre Pompidou, 1986 (retipărire)
  • L'Élan vers le pire (Elanul către rău), fotografii de Irmeli Jung, Paris, Gallimard, 1988.

Antologii

  • Cioran, Emil (ed.) Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceza si note de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997
  • Cioran (antologie)
  • Cioran si muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996.

Convorbiri, interviuri

  • E. M. CIORAN, Sylvie JAUDEAU, Entretiens (Convorbiri), Paris, ed. Corti, 1990
  • Entretiens (Convorbiri), Paris, Gallimard, 1995.
  • E. M. CIORAN, Mariana SORA, Cioran jadis et naguère, Entretien à Tübingen (Cioran astăzi şi ieri, O convorbire la Tübingen), Paris, L'Herne, 1988
  • Gabriel Liiceanu, Constantin Chelba, Exerciţii de admiraţie, film de televiziune, transmis de Televiziunea Romana în 1992
  • Gabriel Liiceanu, Sorin Ilieşiu, Apocalipsa după Cioran, film de televiziune, comercializat pe casetă video.

Monografii despre Cioran

  • Philippe Tiffreau, Cioran ou la Dissection du gouffre (Cioran sau disecţia hăului), ill. Santiago Arranz, Jacques Barry, Sergio Birga et al., Paris, Henri Veyrier, 1991
  • Gabriel Liiceanu, Itinéraires d'une vie: E. M. Cioran (Itinerariul unei vieţi: E. M. Cioran), urmat de Les continents de l'insomnie: entretien avec E.M. Cioran (Continentele insomniei: dialog cu E.M. Cioran), ediţia românească se numeste Apocalipsa după Cioran), traducere de Alexandra Laignel-Lavastine, Paris, Michalon, 1995.
  • Patrice Bollon, Cioran l'hérétique (Cioran ereticul), Paris, Gallimard, 1997
  • Fernando Savater, Eseu despre Cioran, ed. Humanitas, 1999
  • Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, editura Scrisul Românesc, Craiova, 2000
  • Ion Vartic, Cioran naiv şi sentimental, ed. Biblioteca Apostrof, Cluj, 2000
  • Armel Guerne, Lettres de Guerne à Cioran 1955-1978 (Scrisorile lui Guerne către Cioran 1955-1978), prefaţă Charles Le Brun, Lectoure, le Capucin, 2001.
  • Sylvie Jaudeau, Cioran ou le Dernier Homme (Cioran sau Ultimul om), Paris, José Corti, 1990, 2001
  • Nicole Parfait, Cioran ou Le défi de l'être (Cioran sau provocarea fiinţei), Paris, Desjonquères, 2001
  • Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco, L'oubli du fascisme (Cioran, Eliade, Ionesco, Uitarea fascismului), Paris, P.U.F., 2002
  • George Bălan, Emil Cioran, la lucidité libératrice? (Emil Cioran, luciditatea eliberatoare?), prefaţă, cronologie şi note de Alain Cophignon, Paris, J. Lyon, 2003.
  • Simona Modreanu, Le Dieu paradoxal de Cioran (Dumnezeul paradoxal al lui Cioran), Monaco, 2003.
  • Simona Modreanu, Cioran, Paris, Oxus, 2003.
  • Coll., Seine et Danube, nr. 1, Cioran inédit (Sena şi Dunărea, nr. 1, Cioran inedit), Paris, Esprit des péninsules, 2003, cuprinde: "Spengler et Cioran: des philosophies parallèles" (Spengler şi Cioran: filozofii paralele), Marta Petreu, "Cioran et la fin de l'histoire" (Cioran şi sfârşitul istoriei), Marian V. Buciu, "Les Cahiers de Cioran" (Caietele lui Cioran), Livius Ciocârlie; şi un text inedit tradus de A. Paruit: La tragédie des petites cultures (Tragedia culturilor mici))
  • Marta Petreu, Un trecut deocheat sau Schimbarea la faţă a României, Ed. Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2004.
  • Livius Ciocârlie, Bătrâneţe şi moarte în mileniul trei, editura Humanitas, 2005
  • Roland Jaccard, Cioran et compagnie (Cioran şi compania), Paris, P.U.F., 2005.
  • Friedgard Thoma, Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran, traducere Nora Iuga, Est Editeur, 2005, 151 pag, corespondenţă.
  • Bernd Mattheus Cioran: Porträt eines radikalen Skeptikers Berlin: Matthes & Seitz, 2007 ISBN 978-3-88221-891-6
  • Nicolae Turcan, Cioran sau excesul ca filosofie, cuvânt înainte de Liviu Antonesei, Ed. Limes, Cluj, 2008.

Comentarii în diverse studii

  • Mathurin MAUGARLONNE [François GEORGE], À la rencontre des disparus (La întâlnirea cu cei disparuţi), Paris, Grasset et Fasquelle, 2004.
  • Nancy HUSTON, Professeurs de désespoir (Profesorii disperării), Arles, Actes Sud /Montréal, Léméac, 2004 (Wittgenstein, Schopenhauer, Beckett, Cioran, Améry, T. Bernhardt, printre alţii).
  • Gérard BOCHOLIER, Les Ombrages fabuleux (Umbrele fabuloase), Bordeaux/Chauvigny, L'escampette, 2003
  • ANNABA, Bienheureux les stériles (Fericiţi cei sterili), Toulon, Presses du Midi, 2002.
  • Guido CERONETTI, Le Silence du corps (Tăcerea corpurilor), trad. André Maugé, postfaţa: Lettre à l'éditeur, CIORAN(Scrisoare editorului, CIORAN), Paris, Albin Michel, 1984
  • Didier NORDON (dir.), L'ennui. Féconde mélancolie (Plictisul. Fecunda melancolie), Paris, Autrement, 1998.
  • Norbert DODILLE, Gabriel LIICEANU (eds.), Lectures de Cioran (Lecturi din Cioran), (Centre culturel français de Iasi) (Centrul cultural francez din Iaşi), Paris, L'Harmattan, 1997
  • COLL., Le Vide: expérience spirituelle en Orient et en Occident (Vidul: experienţă spirituală în Orient şi în Occident), Paris, Hermès, 1969
  • Rupert Guth, Die Philosophie der einmaligen Augenblicke: Überlegungen zu E. M. Cioran. Königshausen & Naumann, Würzburg 1990.
  • Cornelius Hell, Skepsis, Mystik und Dualismus. Eine Einführung in das Werk E. M. Ciorans. Bouvier, Bonn 1985.
  • Till Kinzel, "Autorenporträt Emil Cioran", în: Sezession 16 (Februar 2007), 6-10.
  • Thomas Knöfel; Klaus Sander (ed.), Cafard: Originaltonaufnahmen 1974–1990. (CD) supposé, Köln 1998.
  • Richard Reschika, E. M. Cioran zur Einführung, Junius, Hamburg, 1995.
  • Fernando Savater, Versuch über Cioran Raben-Verlag, München, 1985.
  • Peter Sloterdijk, Der selbstlose Revanchist. In: Nicht gerettet: Versuche nach Heidegger, Suhrkamp, Frankfurt, 2001.
  • Thomas Stölzel, Ein Säulenheiliger ohne Säule: Begegnung mit E. M. Cioran, Droschl, Wien, 1998.
  • Friedgard Thoma, Um nichts in der Welt: Eine Liebe von Cioran, Weidle, Bonn, 2001.
  • William Totok, Die Generation von Mircea Eliade im Bann des rumänischen Faschismus, în: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Anul 7, Nr. 1/1995, pp. 42-55; (versiune scurtă în: Die Neue Gesellschaft/Frankfurter Hefte, Anul 42, Nr. 10/1995, pp. 921-928. Versiune în limba maghiară: Mircea Eliade generáció a román fasizmus bűvkörében, în: Magyar Filozófiai Szemle, Nr. 1-2-3/1996, pp. 274-291.)
  • Bernd Mattheus, "Sein Leben verunstalten. Émile Cioran, die Eiserne Garde und die Versuchung des Faschismus", în: Lettre international (Berlin) Nr. 63/2003.
  • Patrice Bollon, Cioran, der Ketzer, Suhrkamp, Frankfurt, 2006.
  • Franz Winter, Emil Cioran und die Religionen. Eine interkulturelle Perspektive., Bautz (Interkulturelle Bibliothek), Nordhausen, 2007.
  • Emile M. Cioran, Ein Gespräch: geführt von Gerd Bergfleth, Konkursbuchverlag, Tübingen, 1985.
  • E.M. Cioran; Ein Gespräch mit Sylvie Jaudeau, Erker Verlag, St Gallen, 1992.
  • Nicolae Turcan, "Cioran şi religia. Partea îngerului", Tribuna, nr. 128, 1-15 ian 2008.
  • Nicolae Turcan, "Dumnezeul plagiat", Tribuna, nr. 135, 16-30 apr. 2008.
  • Giovanni Rotiroti, Il demone della lucidità. Il «caso Cioran» tra psicanalisi e filosofia, Rubbettino, 2005.

Note

  1. ↑ EMIL CIORAN de Nicolae Niţă


Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Emil_Cioran&oldid=9494”