Mircea Eliade

De la Metapedia

Salt la: navigare, căutare

Mircea Eliade (n. 13 martie (stil vechi/28 februarie) În Memorii, Humanitas, 1991, Mircea Eliade scrie: „M-am născut la Bucureşti, la 9 martie 1907 (25 februarie stil vechi)”. Există totuşi o notă de subsol a editurii care spune că data reală a naşterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907, conform actului de naştere descoperit şi publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie şi teorie literară în 1983 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), a fost un gânditor şi scriitor român. Filozof şi istoric al religiilor,Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.

Cuprins

Biografie

S-a născut în Bucureşti, şi a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia) şi al Jeanei născută Vasilescu.

Familia s-a mutat între Tecuci şi Bucureşti, în ultimă instanţă, stabilindu-se în capitală în 1914, şi şi-a achiziţionat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piaţa Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescenţă.

După terminarea învăţământului primar la şcoala de pe strada Mântuleasa, Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arşavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica şi Barbu Brezianu. Devine interesat de ştiinţele naturii şi de chimie, ca şi de ocultism, şi a scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-şi pune în pericol vederea şi aşa slabă, Eliade citeşte cu pasiune. Unul dintre autorii preferaţi este Honoré de Balzac. Eliade face cunoştinţă cu nuvelele lui Giovanni Papini şi cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.

Interesul faţă de cei doi scriitori l-a dus la învăţarea limbilor italiană şi engleză; în particular începe să studieze persana şi ebraica. Este interesat de filosofie şi studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius şi Epictet, citeşte lucrări de istorie şi în special pe Nicolae Iorga şi B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase urmată de Cum am găsit piatra filosofală. Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.

De la mijlocul anilor '30, Eliade a îmbrăţişat ideologia Mişcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicaţii, printre care şi ziarul oficial al Mişcării, "Buna Vestire", dar şi prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937. În ceea ce priveşte opera literară, Iphigenia pare a fi o alegorie a morţii lui Codreanu.

Ceea ce l-a atras pe Eliade la Mişcarea Legionară este acea sinteză de românism şi spiritualitate, care realiza exigenţa unui mesianism specific românesc. Eliade afirma că "Mişcarea Legionară avea dreptul să se revendice ca singura mistică creştină, revoluţie spirituală, ascetică, cum încă n-a cunoscut istoria Europei". Iată aşadar cum înţelegea să explice însuşi Eliade raţiunea atitudinii sale la care nu a renunţat niciodată, recunoscând caracterul spiritual creştin al revoluţiei legionare, profund diferit de cele dominate de primatul economic al statului (fascismul) sau al rasei (rasismul)[1].

Opere ştiinţifice

  • Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
  • Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937)
  • Comentarii la legenda meşterului Manole (1943)
  • Traité d'histoire des religions (1949)
  • Le Sacré et le Profane (1956)
  • Aspects du mythe (1963)
  • Le mythe de l'éternel retour (1969)
  • Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)

Opere literare

  • Maitreyi (1933)
  • Întoarcerea din rai (1934)
  • Huliganii (1935)
  • Domnişoara Christina (1936)
  • Nuntă în cer (1938)
  • Pe strada Mântuleasa (1968)
  • La ţigănci (1969)
  • Noapte de Sânziene (1971)
  • Bătrânul şi birocratul (1974)
  • Romanul adolescentului miop

Lucrările publicate în limba română

  • Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediţie curentă, Humanitas, 2004
  • Gaudeamus, 1929 ediţie curentă, Humanitas, 2004
  • Isabel şi apele diavolului, 1929, ediţie curentă, Humanitas, 2003
  • Solilocvii, 1932
  • Maitreyi, 1933, roman indian
  • Oceanografie, 1934,
  • Întoarcerea din rai, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Lumina ce se stinge, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
  • India, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Caietele maharajahului, 1934, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Huligani, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Şantier, Roman indirect, 1935, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Domnişoara Christina, 1936 ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Cosmologie şi alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
  • Şarpele, 1937
  • Fragmentarium, 1938
  • Nuntă în cer, 1938
  • Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Nopţi la Serampore, 1940 ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Mitul reintegrării, 1942
  • Salazar şi revoluţia în Portugalia, 1942
  • Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
  • Insula lui Euthanasius, 1943, ediţie curentă Humanitas, 2003
  • Comentarii la Legenda Meşterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
  • Pe strada Mântuleasa, 1968, ediţie curentă Humanitas, 2004
  • Noaptea de Sânziene, 1971
  • În curte la Dionis, 1977, ediţie curentă Humanitas, 2004
  • Tinereţe fără tinereţe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediţie curentă Humanitas, 2004

Lucrările publicate în limbi străine

  • Os Romenos, latinos do Oriente, 1943, Despre Români, latinii orientului, apare în limba portugheză
  • Yoga, 1936, apare simultan în limbile franceză şi română
  • Tehnici ale Yoga, 1948
  • Yoga. Nemurire şi libertate, 1954
  • Făurari şi alchimişti, 1956
  • Tratatul de istorie a religiilor, 1949, ed. a doua, 1966
  • Mitul eternei reîntoarceri, 1949
  • Şamanismul şi tehnicile extazului, 1951
  • Imagini şi simboluri, 1952
  • Naşteri şi renaşteri, 1958
  • Mefistofel şi androginul, 1962
  • De la Zalmoxis la Genghis Han, 1970
  • Mituri, vise, mistere, 1957
  • Istoria credinţelor şi ideilor religioase, 1976-1983
  • Briser le toit de la maison, 1986
  • The Quest ( titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
  • Sacrul şi profanul(1956)

Opere memorialistice

  • Jurnal, două volume (versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
  • Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
  • Jurnal portughez şi alte scrieri, Humanitas, 2006
  • Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006

Note

  1. Constantin Mihai, Mircea Eliade şi Mişcarea Legionară

Bibliografie

  1. Florin Ţurcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel şi Dragoş Dodu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2005; ediţia a II-a revăzută, 2007
  2. Mircea Handoca, Viaţa lui Mircea Eliade, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Cluj, Editura Dacia, 2000; ediţia a III-a, 2002
  3. Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2004
  4. Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907-1945, New York, Columbia University Press, 1998; versiunea românească, Editura Criterion Publishing, 2005
  5. Mihai Posada, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, Bucureşti, Criterion Publishing, 2006
  6. Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Cluj, Editura Dacia, 1980
  7. Mircea Handoca, Mircea Eliade: câteva ipostaze ale unei personalităţi proteice, Bucureşti, Editura Minerva, 1992
  8. Cornel Ungureanu, Mircea Eliade şi literatura exilului, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 1995
  9. Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu şi Mircea Eliade: amintiri, lecturi, reflecţii, ediţia a II-a, revazută şi adaugită, Iaşi, Editura Polirom, 2002
  10. Eugen Simion, Mircea Eliade: nodurile şi semnele prozei, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2005
  11. Doina Ruşti, Dicţionar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Bucureşti, Editura Vremea, 2005
  12. Iulian Băicuş, Mircea Eliade, literator şi mitodolog. În căutarea Centrului pierdut, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2009

Legături externe

Unelte personale