Silviu Brucan

Silviu Brucan

Silviu Brucan (n. Saul Bruckner, 18 ianuarie 1916, Bucureşti; d. 14 septembrie 2006, Bucureşti) a fost un communist evreu din România.

Biografie

Silviu Brucan s-a născut într-o familie de evrei, dovadă şi numele său adevărat: Saul Brukner. A urmat şcoala primară la Evangelische Schule, apoi liceul la Colegiul Naţional Sfântul Sava. Ca ziarist în presa de după 23 august 1944 a întreţinut cultul dictatorial al Anei Pauker la publicaţii comuniste cum ar fi "Gazeta de seară“, "Dacia nouă“, şi "Scânteia“ la care între 1944 şi 1955 a fost redactor-şef adjunct, poziţie din care a cerut condamnarea la moarte, printre alţii, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru. În perioada 1948 - 1949 a fost profesor de ziaristică la Universitatea din Bucureşti, iar în anii ’60 s-a aflat şi la conducerea Televiziunii Române ca vicepreşedinte. Şi soţia sa Alexandra Sidorovici, o stalinistă convinsă ca şi el de altfel, din postura de procuroare la Tribunalul Poporului, a cerut multe condamnări la moarte.

În 1955 a fost ambasadorul României în SUA, iar între 1959 şi 1962 a reprezentat ţara la Organizaţia Natiunilor Unite. În 1988 a primit viză pentru Statele Unite, unde a stat timp de şase luni. Printre cei cu care ar fi avut o colaborare strânsă s-ar fi numarat şi fostul ambasador al URSS la Washington, Anatoli Dobrinin, care mai târziu i-a facilitate o întrevedere cu Mihail Gorbaciov, în cadrul careia ar fi fost consimţită eliminarea soţilor Ceauşescu. Mai mult, în 1994, fostul premier Petre Roman a susţinut în faţa Comisiei senatoriale pentru studierea evenimentelor din decembrie 1989 că Silviu Brucan a fost cel care a insistat că eliminarea soţilor Ceauşescu trebuie să se facă prin orice metodă.

Imediat dupa revolutia din 1989 a fost membru în FSN. Din această postură el a rostit expresia "stupid people", făcând astfel referire la poporul român.

Vezi şi

• Comunismul în lume şi evreii