Comunismul în lume şi evreii

Comunismul în lume şi evreii este un subiect care se referă la rolul şi influenţa evreilor în mişcarea comunistă. "Enciclopedia Iudaică" scoasă de evrei la Ierusalim în Israel, la capitolul despre comunism, la pagina 792 afirmă că "mişcarea şi ideologia comunistă au jucat un rol important în viaţa evreiască", în special în timpul anilor 1920-1930, dar şi în timpul cât şi după cel de-al doilea război mondial. Tot "Enciclopedia Iudaică" ţine să precizeze la pagina 793, că în toate comunităţile evreieşti comunismul s-a răspândit foarte mult, iar că in unele ţări, evreii au luat conducerea în partidele comuniste. Un alt aspect important care este explicat tot aici, este acela că evreii din proprie iniţiativă şi-au schimbat numele în unele neevreieşti cu scopul de a infirma dezvăluirile făcute de partidele de dreapta care spuneau despre comunism că este produsul conspiraţiei evreiesti.

Iudeo-marxismul

Rabinul S. Wise în "The American Bulletin" din 5 mai 1935 defineşte marxismul ca fiind de fapt iudaism: "Unii îi spun marxism, eu îi spun iudaism" - declara el. Un alt rabin Haryy Waton în lucrarea "Un program pentru evrei şi umanitate" la pagina 138 afirmă că "nu este un accident că iudaismul a dat nastere marxismului" şi de asemenea, că evreii au participat cu bucurie la dezvoltarea marxismului. Dr. Oscar Levy în prefaţa scrisă de el la cartea "Importanţa Revoluţiei Ruse" a autorului George Pitt-Rivers din 1920, caracterizează bolşevismul ca fiind "o religie şi o credinţă" si îl numeşte "Stindardul Roşu" al profetului Karl Marx. "Jewish Chronicle" din 4 aprilie 1919, scos la Londra spune că idealurile bolşevice sunt în consonanţă cu cele mai înalte idealuri ale iudaismului şi de aceea sunt aşa de mulţi evrei bolşevici . Iar George Marlen în cartea "Stalin, Troţki, or Lenin", publicată la New York in 1937, spune la pagina 414, că dacă istoria nu se îndreaptă către "internaţionalizarea comunismului", el apreciază că "atunci rasa evreiască e condamnată". Trebuie menţionat faptul că părintele comunismului, Karl Marx, este prezentat în lucrarea "Evrei in lume. Dicţionar biografic" de Wigoder Geofrey, scoasă la editura evreiască "Hasefer" în 2001 la Bucureşti ca fiind "descendent (atât după mamă cât şi după tată al unei lungi genealogii de rabini" . Karl Marx este şi cel care împreună cu Friedrich Engels, a scris şi a publicat în 1848: Manifestul Partidului Comunist.

În Rusia

The American Hebrew din 20 septembrie 1920, la pagina 8, arată că revoluţia bolsevică din Rusia este "produsul creierelor evreiesti" precum şi "a nemulţumirii evreilor" şi că a avut loc datorită planificării făcută tot de ei, având ca obiectiv crearea unei noi ordini mondiale şi că ceea ce s-a făcut în Rusia va trebui extins la nivel mondial. În acelasi dicţionar de personalităţi iudaice amintit mai sus şi scris de Wigoder Geofrey sunt prezentaţi şi liderii bolsevici de cel mai înalt rang (evident cei evrei), care au produs lovitura de stat bolşevică şi au condus regimul comunist sovietic. Aceştia sunt: Vladimir Ilich Ulianov Lenin, evreu după mamă, presedintele Sovietului Suprem; Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein), evreu, comisarul Armatei si Marinei; Josepf Visarionovich Stalin (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba), evreu din Georgia, Comisar pentru Nationalităţi; Grigore Zinoviev (Apfelbaum), evreu, Comisar pentru Interne; Kohen (Volodarsky), evreu, Comisar pentru presă şi propagandă; Samuel Kaufmann, evreu, Comisar pentru Proprietăţi Rurale; Steinberg, evreu, Comisar pentru Justiţie; Schmidt, evreu, Comisar pentru Lucrări Publice; Ethel Knigkisen, evreică, Comisar pentru Aprovizionare; Pfenigstein, evreu, Comisar pentru Refugiati; Schlichten, evreu, Comisar pentru Confiscari de Imobile; Lurie, evreu, Presedinte Consiliul Suprem Economic; Kukor (Kukorsky), evreu, Comisar pentru Comert; Spitzberg, evreu, Comisar pentru Cultura; Urisky (Radomilsky), evreu Comisar pentru Alegeri; Simasko, evreu, Comisar pentru Sănătate

De asemenea, Robert Wilton, care a fost corespondentul ziarului "London Times" în Rusia, citează în cartea sa "Ultimile zile ale Romanovilor", date furnizate de presa sovietică potrivit cărora dintr-un număr de 556 de funcţionari importanţi ai regimului bolsevic, 457 erau evrei.

În România

În Basarabia un număr foarte mare de evrei erau adepţii miscării comuniste, "fiind membri ai diferitelor uniuni revoluţionare, comitete muncitoreşti şi ale sindicatelor". În februarie 1920, toate organizaţiile evreiesti în frunte cu cele mai importante, "Poalei Sion", "Bund", "Tarbut", "Societatea culturală", la care s-au adăugat şi celelalte, au hotărât să se unească "şi au constituit conferbundul" pe care l-au afiliat la Partidul Comunist din Basarabia. Organizaţiile comuniste, în rândul cărora un număr extrem de însemnat al membrilor aparţineau populaţiei minoritare, "întreprindeau acţiuni îndreptate împotriva guvernării române din ţinut".

Max Goldstein, un comunist evreu a fost cel care la 8 decembrie 1920 a comis primul atentat cu bombă din istoria României. Bomba a fost plasată în faţa Senatului. În atentat şi-au pierdut viaţa ministrul justiţiei Dimitrie Greceanu, senatorii Dimitrie Radu – Episcop de Oradea Mare, şi Spirea Gheorghiu – preşedintele Sfatului Negustorilor. Au fost rănite mai multe persoane, printre care şi generalul Coandă, presedintele Senatului.

Anul 1940 în contextul pierderii teritoriilor românesti Basarabia şi Bucovina de Nord, a consemnat atrocităţile comise de comuniştii evrei şi de populaţia neromână, împotriva armatei române şi a populaţiei civile româneşti. Aceste fapte sunt prezentate de Paul Goma în lucrarea "Săptămâna roşie", în care a publicat documente şi mărturii ale vremii. Un astfel de episod este consemnat în data de 28 iunie, când comuniştii evrei din oraş au ocupat primăria şi poliţia, unde avocatul evreu Michel Flexor a luat cuvântul şi a defăimat autorităţile şi administraţia românească. În momentul în care au apărut comisarul ajutor Murafa Vladimir şi agentul Eustaţiu Gabriel, au fost percheziţionaţi apoi puşi cu mâinile în sus în Piaţa Unirii, la statuia generalului Poetaş, după care au fost împuşcaţi de acelaşi Michel Flexor.

Motivul pentru care evreii comunişti s-au manifestat în modul arătat mai sus era acela că ei doreau realizarea R. S. S. Evreieşti, iar administraţia română era percepută ca un obstacol în calea îndeplinirii acestui obiectiv. Tot Paul Goma arată că de la 23 august 1939, din perioada Pactului Hitler-Stalin, printre evrei circula "promisiunea fermă a Tovarăsului Stalin" că în Basarabia va fi constituită Republica Socialistă Sovietică Evreiască, iar "La Stampa" din ziua de 1 iulie 1940, relatează sub titlul "Ororile şi devastările comise de evrei în Basarabia şi Bucovina" despre "manifestările de mulţumire la adresa ocupantului rus" şi mai consemnează un fapt deosebit de grav, acela că la Cernăuţi se formase "un guvern provizoriu compus din evrei şi comunişti", situaţii asemănătoare petrecându-se la Reni, Ismail dar şi în alte localităţi.

Referitor la situaţia de după 1949, chiar şi George Voicu admite în revista "Sfera politicii" că procentul evreilor în cadrul miscării comuniste era importantă, "mai mult decât dublă" în comparaţie cu numărul de membri ai minorităţii evreieşti consemnat în RomâniaTot în legătură cu ce s-a întâmplat după 1949, în special în Sighet dar nu numai, unde a fost una dintre cele mai criminale închisori comuniste, de exterminare a elitei românesti, Elie Wiesel, consemnează în carte sa "All Rivers Run to the Sea", la paginile 147 - 148, că Armata Rosie a pus la conducerea poliţiei "tineri evrei comunişti" care s-au întors de la Bucureşti. Acelaşi tip de conducători au fost impuşi şi în cazul lagărelor de muncă şi al închisorilor. Wiesel, chiar se întreabă retoric: "În cine altcineva să fi avut ruşii încredere?" Modul în care au înţeles acesti evrei comunişti să-şi ducă la îndeplinire atribuţiile a fost să instaureze o adevărată teroare împotriva a tot ce era omeneşte. La Sighet au fost închişi printre alţii: Iuliu Maniu, Constantin Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu, Mihai Manoilescu, Constantin Argetoianu.

Gabriel Catalan şi Mircea Stănescu ne spun în lucrarea "Scurtă istorie a securităţii " că puterea era exercitată în timpul regimului comunist "de un grup restrâns de persoane care formează Biroul Politic al CC al PCR", si că această conducere era susţinută de trupele sovietice aflate in ţară precum şi de omniprezenta Securitate, iar că regimul era coordonat de CC al PCUS prin comisarii şi consilierii sovietici[18]. Pe acelaşi subiect, Gheorghe Gavrilă Copil afirmă că Biroul Politic al CC al PCR, reprezenta cel mai autoritar organism politic la acea vreme, iar că în conducere, în majoritatea cazurilor, posturile erau ocupate de evrei, în timp ce în structurile statului comunist român au fost peste zece mii de evrei comunişti.

În alte ţări

Pe 8 februarie 1920, Winston Churchill într-un articol intitulat "Zionism versus bolsevism: o luptă in sufletul poporului evreu", îi numeşte pe cei mai importanţi lideri revoluţionari comunişti evrei: Karl Marx, Trotsky (Rusia), Bela Kun (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) şi Emma Goldman (S.U.A.). De asemenea, rabinul J.L. Manges într-o cuvântare ţinută în 1919 la New York îi nominalizează pe următorii: Marx, Lasalle, Haas şi Edward Bernstein în Germania, pe Victor Adler şi Friedrich Adler în Austria.Un raport al comisiei prezidată de senatorul american Lusk, a constatat că din cei 32 comisari principali cu care s-a inconjurat Bela Kun în Ungaria, 25 erau evrei, iar cei mai importanţi erau membri ai directoratului: Bela Kun (Cohen), Bela Vaga (Weiss), Joseph Pogany (Schwartz) şi Sigismond Kunfi (Kunstatter). Ca şefi ai terorii rosii, care s-au ocupat personal de execuţii şi torturi au fost identificaţi Alpari şi Szamuelly. În Germania, mai precis în Bavaria, potrivit lui Cecile De Tormay, conducător în prima fază a revoluţiei comuniste a fost Kurt Eisner, pentru ca in cea de-a doua fază să se afirme Max Lieven (Levy), care a proclamat la Munchen, dictatura proletariatului.