Veniamin Costache

Mitropolitul Veniamin Costache

Veniamin Costache (* 20 decembrie 1768, Roşieşti, judeţul Vaslui - † 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, judeţul Suceava) a fost cărturar şi traducător român, precum şi Mitropolit în Moldova.

Biografie

Se trăgea dintr-o veche familie boierească. S-a călugărit în 1784, ajunge ieromonah în 1788, egumen la Sfântul Spiridon din Iaşi în 1789, episcop de Huşi (26/27 iunie 1792), apoi de Roman în iunie 1796, şi Mitropolit al Moldovei la 13 martie 1803.

Din informaţiile care se găsesc în testamentul său şi din notiţa autobiografică tipărită la finalul lucrării Funie întreită, se vede că a învăţat mai întâi la "Academia Vasiliană" din Iaşi, şi apoi la Mănăstirea Neamţ, că s-a călugărit la 15 ani, la dorinţa tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Huşilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon (1786-1788), şi astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iaşi. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcţia de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huşi la vârsta de 24 de ani. În această funcţie se ocupă de îmbunătăţirea şcolilor şi bisericilor(de ex.actuala biserică din satul Ulmi comuna Belceşti jud.Iaşi construită cu sprijinul său) dar face şi alte fapte generoase, care îi atrag iubirea tuturor celor care-l cunoşteau şi l-au făcut cunoscut şi simpatizat în toată Moldova. Aşa se explică faptul că în 1803, la moartea lui Iacob Stamate, a reuşit să se ridice pe scaunul Mitropoliei. În această înaltă demnitate, Veniamin duce o activitate neobosită şi se arată totdeauna însufleţit de cea mai mare dragoste pentru ţară.

În primul rând se ocupă de şcoli şi izbuteşte să-l convingă pe Alexandru Moruzi să dea faimosul hrisov din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziţii:

1. Se instituie pentru conducerea şcolilor, o eforie compusă din mitropolit şi doi boieri mari;
2. Se înfiinţează 6 şcoli româneşti judeţeene în principalele oraşe ale Moldovei;
3. Şcolile sunt deschise deopotrivă şi pământenilor şi străinilor, şi bogaţilor şi săracilor, iar pentru copiii lipsiţi de mijloace se instituie un număr de burse;
4. Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoţi, pentru întreţinerea şcolilor, se va lua şi din visteria ţării o sumă însemnată.

Tot în anul 1803 se înfiinţează Seminarul Teologic de la Iaşi. El s-a ocupat de bunul mers al şcolilor şi i-a ajutat şi pe tinerii silitori, cum au fost de exemplu Asachi şi Seulescu, pe care i-a trimis în străinătate să-şi continuie studiile, dar a şi tradus şi tipărit cărţi necesare bisericii şi învăţământului. Tot din primul an ca mitropolit a organizat şi învăţământul preoţesc şi a întemeiat seminarul de la Socola, care mai târziu a luat numele de "Seminarul Veniamin", şi a înfiinţat şi o şcoală de muzică bisericească.

Datorită condiţiilor istorice, mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locţiitor de domn). Intrarea ruşilor în Moldova, l-au silit să demisioneze şi să stea retras până la 1812 când a fost iarăşi chemat de Adunare ca să ia conducerea. Curând însă au venit împrejurări nenorocite atât pentru ţară cât şi pentru dânsul. Eteria grecească de la 1821 produce o teribilă anarhie şi răspândeşte peste tot jaful şi focul. Guvernul legal al ţării se desfiinţează şi conducerea statului rămâne în mâna mitropolitului, care apără drepturile Moldovei, se împotriveşte exceselor eteriştilor şi ascunde în clădirea Mitropoliei pe cei mai prigoniţi. În cele din urmă este şi el nevoit să plece. Întorcându-se după restabilirea liniştii, şi-a reluat cu mai multă ardoare nobilele sale acţiuni, dar amestecul guvernului în afacerile bisericeşti, l-au silit să se retragă în 1842, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, la Mănăstirea Slatina, unde a şi murit după 4 ani.

Altă latură a activităţii sale este cea a ctitoririi de locaşuri sfinte. În anul 1833 a iniţiat construcţia monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iaşi, care va fi terminată de unul dintre urmaşii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri şi schituri din Moldova, între care Neamţ, Agapia, Miclăuşeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărţi, unele tipărite, altele manuscrise. Ele sunt sau cărţi dogmatice sau cărţi necesare serviciului bisericesc sau lucrări de istorie bisericească.

Opera

• Carte pastorală (contra luxului în îmbrăcăminte), 10 martie 1804;
• Tâlcuirea celor şapte taine, Iaşi, 1807;
• Chiriacodromion, Mănăstirea Neamţ, 1811;
• Îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu, Iaşi, 1815;
• Istoria Vechiului şi a Noului Testament, Iaşi 1824;
• Funie sau frânghie întreită, Iaşi 1831;
• Iubitorul de înţelepciune, 1831;
• Dumnezeieştile liturghii, 1834;
• Dihanii sau cuvinte de învăţătură, 1837;
• Piatra scandelei, Iaşi 1844;
• Îndeletnicire despre buna murire, Iaşi 1845.

Bibliografie

• Nicolae Iorga, Viaţa şi faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache, Bucureşti, 1907
• Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei