Bacău

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Bacăul este municipiu, cel mai mare oraş şi reşedinţa judeţului Bacău din România.

Istorie

Primele urme de locuire în oraşul Bacău dateazǎ din epoca paleolitică, acestora adăugându-li-se cele din epoca mezolitică şi cea neolitică. Cea mai veche referinţă istorică cunoscută despre oraş datează din anul 1399, fiind menţionat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeşii satului Brătila, din ţinutul Bacăului.

Menţionarea oraşului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărţile Evului Mediu precum şi în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturiseşte că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florenţa, sub numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câţiva kilometri de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localităţi din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăş) avem urmele vechilor aurării dacice, după cum dovedeşte Nicolae Densuşianu în lucrarea sa “Dacia preistorică”, iar teritoriul Bacăului cuprindea localităţi încă de pe timpul pelasgilor ca: Letca şi Leiteni, cuvinte derivate din latonă şi letonă, divinităţi din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică.

Nicolae Iorga, este de părere că denumirea oraşului Bacău derivă de la slavul Bâc = Zimbru, bour, taur, ceea ce denotă că pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul “Moldova” din Bacău deţine o importantă colecţie de documente istorice şi vechi manuscrise, precum şi un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonţ. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ţinutul Vasluiului, iar un altul în ţinutul Bîrladului. Pe această temă se mai poate vedea şi etimologia cuvântului Bâc în “Ispisoace şi Zapise” de Gh. Ghibănescu, vol.VI, partea a II-a, pag.177; Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, vol.I şi II, publicate de domnul profesor M. Costăchescu la Editura Fundaţiilor Regale, Iaşi; documentele moldoveneşti publicate de N. Iorga.

Localitatea este cunoscută şi datorită importanţei sale în relaţiile comerciale dintre Moldova, Transilvania şi Ţara Românească, fiind un important punct de vamă. În secolului al XV-lea în acest oraş s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ştefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curţii Domneşti şi Bisericii Precista, celebre monumente istorice.

La sfârşitul secolului al XIV-lea, Bacăul era bine închegat ca aşezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldovă, având atribuţii militare şi comerciale foarte importante.

Geografie

Localizare

Municipiul Bacău, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, se află în Nord-Estul ţării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluenţa Siret-Bistriţa. Geografic, se află la interferenţa meridianuluide 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică.

Climǎ şi precipitaţii

Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase şi călduroase, rezultatul acţiunii unui complex de factori naturali (circulaţia generală a atmosferei, radiaţia solară, relieful) şi antropici, oraşul însuşi având un rol esenţial în crearea propriei topoclime printr-o serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcţie, profilul accidentat, spaţiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei). Acţiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului, consecinţa directă fiind disconfortul urban.

Temperatura medie anuală este de 9°C, oscilând între -4°C, în luna ianuarie, şi 20,6°C, în luna iunie, constatându-se o uşoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale şi poluării atmosferei.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 541 mm/m²/an, existând diferenţe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) şi cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.

Flora şi fauna

Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile deţineau 70-80% din suprafaţă s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formaţiunile dominante fiind cele de stepă şi luncile râurilor şi pădurile de foioase din jurul oraşului folosite în scop recreativ.

Clasificare:

  • faună acvatică, condiţonată de biotopurile specifice Bistriţei, Siretului şi apelor stătătoare;
  • fauna de luncǎ (animale care îşi caută hrana în apă sau la marginea apei);
  • fauna de terase şi versanţi, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale şi păsări specifice pădurilor de foioase.

Fauna zonei periurbane prezintă o însemnată valoare cinegetică; unele animale sunt vânate pentru blană, altele, pentru carne.

Condiţiile pedogenetice au dus la formarea unor soluri variate, în general brune şi brune argiloiluviale, cu un conţinut de humus de 1-5‰, ce asigură o fertilitate medie bună pentru terenurile agricole. Între solurile intrazonale se remarcă cele hidromorfe, lăcoviştile şi solurie aluviale în diferite stadii de evoluţie.

Demografie

Pe parcursul celor 6 secole de existenţă, Bacăul a cunoscut atât perioade de creştere demografică dar şi de regres, consecinţă a condiţiilor economice, socio-culturale şi istorice care au caracterizat fiecare etapă a evoluţiei sale. O importanţă deosebită o are sfârşitul secolului XX-lea, care a adus noi orientări şi tendinţe demografice. În mai puţin de 10 ani numărul locuitorilor oraşului a crescut cu aproximativ 26,000 loc. (de la 138,201 loc., în 1988, la 209,051 loc., în 1997) atât datorită unui bilanţ natural pozitiv, dar mai ales fluxurilor migratorii, prin aceasta demostrându-se puterea de atracţie a oraşului. Climatul economic, viabilitatea industriei, trecerea rapidă la proprietate privată, programele sociale întreprinse dar şi iniţiativele legislative locale au transformat Bacăul într-un oraş atractiv.

Conform datelor recensământului din 1930, municipiul Bacău număra în acel an 31.138 de locuitori. Dintre aceştia 19.421 s-au declarat români, 822 maghiari, 406 germani, 9.424 evrei ş.a. Din punct de vedere confesional, 19.091 s-au declarat ortodocşi, 161 greco-catolici, 1.893 romano-catolici, 144 evanghelici-lutherani, 9.593 mozaici ş.a. Odinioară înfloritoarea comunitate evreiască din oraş s-a stins în urma celui de-al doilea război mondial.

La ultimul recensământ, din 18 martie 2002, structura etnică a populaţiei municipiului Bacău a fost evidenţiată astfel: 173.041 români, 1.605 ţigani, 191 maghiari, 118 evrei, 83 germani, 80 ceangăi, 53 italieni ş.a. Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puţin de 50 de pesoane. Distribuţia populaţiei stabile pe confesiuni religioase: 153.849 Ortodocşi, 19.094 romano-catolici, restul confesiunilor nedepăşind fiecare 500 de adepţi.

Conform ultimului comunicat al Institutului Naţional de Statistică, oraşul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populaţie de 177.087 locuitori.

Economia

Judeţul Bacău este unul dintre centrele cele mai industrializate din Moldova, având două mari rafinarii de petrol situate lângă oraşele Oneşti şi Dărmăneşti. După căderea comunismului, activităţile industriale principale cuprind: Industria Petrochimică; Industria Nutriţională; Industria de Lemn şi de Hârtie; Industria Textilă; Industria Mecanică; Industria Aeronautică.

Turism

Departe de a fi doar centru comercial-industrial aflat în plină ascensiune, Bacăul este şi un oraş al tradiţiilor şi al culturii.Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puţinele din România, iar foarte aproape de centrul oraşului se află statuia lui Ştefan cel Mare.

În oraş se află şi cea mai mare catedrală catolică din estul Europei, Casa memorială George Bacovia şi Casa memorialǎ Nicu Enea.

Obiective turistice

Muzee

Catedrale şi biserici

Parcuri

  • Parcul dendrologic Hemeiuş, situat la nord de Bacău are o suprafaţă de 47,5 ha. Aici cresc peste 500 specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice.
  • Insula de agrement este o insulă artificială, creată în mijlocul unui lac format de râul Bistriţa, amenajată pentru agrement, cu locuri de plajă şi pentru practicarea sporturilor în aer liber. Se pot face plimbări cu barca în jurul insulei.
  • Parcul Trandafirilor din Bacău
  • Parcul Cancicov

Universităţi

Cartiere

  • Gherăieşti
  • Nord
  • Mioriţei
  • Şerbăneşti
  • Bistriţa lac
  • George Bacovia
  • CFR
  • Cornişa I
  • Corniţa II
  • Orizont
  • Izvoare
  • Letea
  • Tache
  • Aviatori

Personalităţi

Învăţământul băcăuan

Universităţi

Şcoli Postliceale

  • Grupul Şcolar Preuniversitar „Constantin Brâncoveanu” Bacău
  • Grupul Şcolar Profesional Tehnic, Economic şi de Arte „Naţional Construct” Bacău
  • Şcoala Postliceală „Humanitas” Bacău
  • Şcoala Postliceală Sanitară „Hera” Bacău
  • Şcoala Postliceală Sanitară F.E.G. Bacău


  • Colegiul Naţional „Ferdinand I" Bacău [3]
  • Colegiul Naţional „Gheorghe Vrănceanu" Bacău [4]
  • Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri" Bacău
  • Colegiul Naţional Pedagogic „Ştefan cel Mare" Bacău [5]
  • Colegiul „Henri Coandă" Bacău
  • Colegiul „Mihai Eminescu" Bacău [6]
  • Colegiul Economic „Ion Ghica" Bacău [7]
  • Colegiul Tehnic de Comunicaţii „Nicolae Vasilescu Karpen" Bacău [8]
  • Colegiul Tehnic „Anghel Saligny" Bacău [9]
  • Colegiul Tehnic„Letea" Bacău[ https://sites.google.com/site/ctiletea/]
  • Colegiul Tehnic „Dimitrie Mangeron" Bacău
  • Liceul de Artă „George Apostu” Bacău
  • Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif" Bacău
  • Liceul cu Program Sportiv Bacău
  • Grupul Şcolar „Grigore Tabacaru" Bacău
  • Grupul Şcolar „Grigore Moisil" Bacău
  • Grupul Şcolar de Ecologie şi Protecţia Mediului „Grigore Antipa" Bacău
  • Grupul Şcolar „Petru Rareş” Bacău

Presa Băcăuană

Legături externe

Site-uri oficiale

Despre Bacău

Altele

Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Bacău&oldid=13522”