Camil Petrescu

Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 - d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie şi poet. El pune capăt romanului tradiţional şi rămâne în literatura noastră în special ca iniţiator al romanului modern.

Biografie

S-a născut la Bucureşti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil Petrescu (mort, se pare, înainte de naşterea scriitorului) şi al Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliţie Tudor Popescu, din mahalaua Moşilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul "Sfântul Sava" şi la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti. Rezultatele bune la învăţătură îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile Facultăţii de Filozofie şi Litere de la Universitatea Bucureşti. Îşi ia cu brio licenţa. E profesor la Timişoara. Îşi ia doctoratul în filosofie cu o teză despre fenomenologie în opera lui Husserl.

Debutează în revista Facla (1914), cu articolul Femeile şi fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.

Între 1916 - 1918 participă ca ofiţer la primul război mondial, iar experienţa trăită acum se regăseşte în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În 1916, e mobilizat şi pleacă pe front, unde e rănit. După un stagiu într-un spital militar, ajunge iarăşi în prima linie, dar cade prizonier la unguri. Ambianţa războiului va intra, de asemenea, în roman. În 1918 e eliberat din lagăr, revenind la Bucureşti.

Încă din 1920 participă la şedinţele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor şi a eroului său din romanul Patul lui Procust.

Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morţii în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său şi unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust.

În 1939 este numit directorul Teatrului Naţional din Bucureşti, iar din 1947 este ales membru al Academiei Române.

Moare la 14 mai 1957, la Bucureşti. Astfel, masivul roman social închinat lui Nicolae Bălcescu Un om între oameni rămâne neterminat. Ion Negoiţescu îi va caracteriza sec romanul, drept "o întreprindere jalnică". Motivul este simplu, Camil Petrescu a îmbrăţişat principiile realismului socialist şi a devenit unul dintre cântăreţii noului regim comunist.

Studii

• Teze şi antiteze (1936), eseuri
• Modalitatea estetică a teatrului (1937), teza sa de doctorat
• Husserl - cu o introducere în filozofia fenomenologică, un capitol din Enciclopedia Filosofică (1938)
• Doctrina substanţei 1940, editată integral postum în (1988), eseu filosofic

Romane

• Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
• Patul lui Procust (1933)
• Un om între oameni (1953 - 1957, rămas neterminat)

Nuvele

• Turnul de fildeş (1950)

Poezie

• Versuri. Ideea. Ciclul morţii (1923)
• Un luminiş pentru Kicsikem (1925)
• Transcedentalia (1931)
• Din versurile lui Ladima (1932)

Dramaturgie

• Jocul ielelor (1918)
• Act veneţian
• Suflete tari
• Danton
• Mioara
• Mitică Popescu
• Bălcescu
• Caragiale în vremea lui
• Iata femeia pe care o iubesc
• Prof.dr.Omu vindeca de dragoste
• Dona Diana,comedie in gustul Renasterii in zece tablouri dupa Moreto

Scrise şi publicate între 1916 - 1957.

Însemnări

• Rapid Constantinopole - Bioram (1933), reportaje de călătorie
• Note zilnice (1975), postum, jurnal intim, editat de Mircea Zaciu.

Bibliografie critică selectivă

• Ovid S. Crohmălniceanu, Teatrul lui Camil Petrescu, în Literatura română între cele două războaie, ed. cit, vol.I.
• Maria Vodă Căpuşan, Camil Petrescu-Realia, Bucureşti, Editura Minerva, 1988
• Marian Popa, Camil Petrescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1972
• Aurel Petrescu, Opera lui Camil Petrescu, Bucureşti, Editura Didactică şi pedagogică, 1972
• Camil Petrescu, Teze şi antiteze, Editura Minerva, 1971