| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Cetatea Sucevei
Cetatea Sucevei a fost construită pe la 1380 de Petru I Muşat, ajungând ca la 1383 să fie deja cetate de scaun a domnitorului moldovean şi să rămână în cele din urmă cea mai importantă cetate din Moldova. Ea a fost menţionată pentru prima dată într-un document emis de Petru Muşat în anul 1388. Cetatea Sucevei a fost construită cu prilejul mutării scaunului domnesc de la Siret la Suceava.
Istorie
Cetatea este plasată la est de oraşul Suceava, fiind situată pe un platou. De la înălţimea de 70 m domină şi oraşul şi lunca râului Suceava. Beneficia de un sistem de fortificaţii puternice aflate în jurul Sucevei, precum şi de sprijinul întăriturilor de la Zamka, Şeptilici, Burdujeni şi Salcea.
Pe timpul lui Petru Muşat cetatea era constituită din pânza interioară de ziduri. Următorul domnitor care contribuie la dezvoltarea ei a fost Alexandru cel Bun care i-a lărgit suprafaţa zidită şi care a înfrumuseţat-o. Domnitorul care i-a adus cele mai însemnate modificări a fost Ştefan cel Mare. El i-a mărit capacitatea de apărare prin construirea unui nou rând de ziduri şi crearea unei curţi exterioare a cetăţii între cele două rânduri de ziduri.
În 1476 a fost asediată de oştile turceşti aflate sub comanda sultanului Mahomed al II-lea. Oştenii aflaţi în cetate, conduşi de portarul Şendrea s-au apărat făcând fapte eroice rămase în legendă, astfel încât sultanul supranumit şi cuceritorul Constantinopolului a fost nevoit să se retragă în mod ruşinos, după cum ne informează cronicarul polonez Jan Dlugosz. În acea luptă s-a constatat că zidul de incintă construit în jurul vechiului fort muşatin (secolul al XIV-lea) ca şi turnurile pătrate de apărare, erau vulnerabile la loviturile artileriei cu ghiulele de fier. De aceea Ştefan cel Mare a întreprins lucrări de consolidare a cetăţii, confirmate de o stemă a Moldovei cu pisanie, ce indică faptul că a fost pusă în septembrie 1477. În acele lucrări, zidul a fost dublat şi întărit cu şapte bastioane circulare, astfel încât la final cetatea a căpătat un aspect inelar.
Intrarea se afla pe partea dinspre răsărit, spre platou, printr-un pod suspendat cu punte mobilă. Când aceasta era ridicată, făcea ca locul să devină “întărit de minune şi de necucerit”, după cum a consemnat francezul Blaise de Vigenere care a vizitat Moldova la sfârşitul secolului al XVI-lea.
Cetatea Sucevei a fost asediată de mai multe ori. De turci în 1485, iar de polonezi sub conducerea regelui Ioan Albert timp de trei săptămâni la 1497 fără ca atacatorii să aibă succes. La 1538 când Soliman Magnificul a intrat în Moldova pentru a-l înlocui pe Petru Rareş cu Ştefan Lăcustă cetatea a fost cucerită din cauza trădării boierilor care erau nemulţumiţi de politica autoritară a lui Petru Rareş.În 1563 pretendentul la tron Ştefan Tomşa l-a asediat pe Despot Vodă. După lupte crâncene şi fără speranţe de victorie pentru Despot Vodă, forţat chiar de proprii oameni, acesta se predă însă este ucis. Alexandru Lăpuşneanu în timpul celei de-a doua domnii în 1564 incendiază cetatea, însă fără să-i producă mari daune. Ulterior ea a fost refăcută sub Movileşti. În anul 1600 a fost stapânită pentru o scurtă perioadă de o garnizoană a lui Mihai Viteazul. În anul 1673, în timpul luptelor turco-poloneze, cetatea a fost ocupată timp de mai multe luni de o garnizoană poloneză. Reprezentând un punct strategic pentru polonezi în lupta lor cu turcii, aceştia din urmă îi cer domnitorului Dumitraşcu Cantacuzino să o distrugă. Cantacuzino îl însărcinează cu dărâmarea cetăţii pe un grec pe nume Panaiotache Morona. Deoarece la o primă încercare de a fi distrusă cu praf de puşcă, zidurile au rezistat, aşa după cum relatează Nicolae Costin, “au umplut-o cu lemne şi cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Şi astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbinţelei de tot mare s-a risipit cetatea”. Acest fapt a fost caracterizat de istoricul Nicolae Iorga ca un “rug al măririi noastre cele vechi”. În timpul celei de-a treia domnii a lui Duca Vodă (1678-1684) cetatea a fost afectată şi de un cutremur. Atunci a cazut turnul cel mare al cetăţii.
Primele lucrări de dezgropare a zidurilor cetăţii şi de consolidare a lor au avut loc în perioada 1895-1904. Cetatea a fost scoasă la suprafaţă prin săpăturile arheologice de după 1951, şi parţial restaurată începând cu anul 1976 pentru ca ulterior să fie pusă la dispoziţia vizitatorilor, ca muzeu în aer liber.
Cetatea avea în partea de nord un şanţ adânc şi râpe, precum şi ziduri puternice care închideau prima împrejmuire. Castelul avea formă pătrată, fiind întărit cu 7 turnuri. Al doilea rând de ziduri îngrădea curtea interioară în care se aflau locuinţele şi magaziile. Casele domneşti ale lui Ştefan cel Mare se aflau în partea de nord, în timp ce domnitorii de mai târziu le-au avut în partea de est a cetăţii unde era şi paraclisul. În timpul lui Despot Vodă (1561 – 1563), dar şi ulterior sub Eustratie Dabija (1661 – 1665) în cetate se afla şi o monetărie.
Imagini
Statuia lui Ştefan cel Mare de pe platoul cetăţii
Basorelieful de la baza statuii
Bibliografie
- Enciclopedia Cugetarea, 1940, Lucian Predescu
- Cetatea de Scaun Suceava, 1972, Grigore Foit
