Constantin Şerban Basarab

Constantin Şerban Basarab, numit şi Cârnul, a fost domnitor al Munteniei în perioada: 19 aprilie 1654 - 26 ianuarie 1658 şi al Moldovei de două ori: noiembrie 1659 şi 31 ianuarie 1661 - februarie 1661.

Era fiul lui Radu Şerban al Munteniei şi descendent al Craioveştiilor şi Basarabilor din Oltenia. În 1644 avea funcţia de serdar (denumire dată şefului călărimii) şi luptă în Transilvania pentru Rakoczy, fiind trimis de Matei Basarab cu 6.000 de oameni. Curţile sale se aflau în satul Dobreni, unde astăzi se mai păstrează biserica şi ruinele conacului.

A ajuns domnitor cu ajutorul lui Rakoczy, principele Transilvaniei. Tot cu ajutorul lui Rakoczy a înăbuşit în sânge la Simplea pe Teleajen o răscoală a seimenilor (corp de mercenari) în 1655, în fruntea cărora se afla rivalul său Hrizea Vodă. Din cauza celor două revolte ale seimenilor şi dorobanţilor din 1654 şi 1655, care au prădat ţara, Basarab pierde sprijinul boierilor şi al ţării. La 1659 Basarab a intrat în Moldova şi l-a bătut la Jijia pe Gheorghe Ghica, dar acesta se întoarce cu tătarii şi îl alungă peste munţi.

În mai 1660 intră în Bucureşti împotriva aceluiaşi Gheorghe Ghica (1659 - 1660), devenit între timp domnitor al Munteniei şi îl alungă peste Dunăre, dar armatele turco-tătare îl reîntronează, iar Basarab e nevoit să se retragă. Face o nouă expediţie în Moldova împotriva lui Ştefăniţă Lupu (Papură Vodă) (1659 - 1661), dar nereuşindu-i complet e nevoit să plece.

În momentul în care a fost mazilit de turci, s-a refugiat în Transilvania, unde şi-a cumpărat moşii în judeţul Bihor. A zidit biserica Patriarhiei din Bucureşti, biserica ortodoxă din Muncaciu în 1661 şi pe cea din Tinod, judeţul Bihor. Ca domnitor a dăruit Mitropoliei din Alba Iulia 6.000 de astri anual. Moare în Polonia în 1682. A fost căsătorit cu Bălaşa, fiica stolnicului Nicolache.

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei
• Lista domnitorilor Ţării Româneşti