Ion Dodu Bălan

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Ion Dodu Bălan (n. 5 octombrie 1929, Vaidei, Hunedoara) este unul dintre cei mai importanţi critici şi istorici literari contemporani, folclorist, poet, prozator, profesor universitar român.

Studii

A urmat cursurile liceului din Orăştie, fiind apoi elev la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. În 1953 a absolvit Facultatea de Filologie din Bucureşti. Doctor în filologie (1968).

Biografie

A debutat editorial cu studiul „Influenţe folclorice în poezia noastră actuală” (1955).A manifestat interes pentru operele unor scriitori clasici cum ar fi Octavian Goga,Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Vasile Alecsandri sau contemporani cum e Sorin Cerin. A lucrat în redacţiile revistelor „Viaţa românească”, „Tânărul scriitor” şi „Luceafărul”. Profesor universitar de literatură română şi o perioadă decan la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti,pe urmă rectorul Universităţii Bucureşti apoi profesor la Universitatea „Spiru Haret”. În perioada 1967–1969, a fost lector de limba română la Universitatea din Toulouse.

Lucrări

Volume publicate:

  • „Influenţe folclorice în poezia noastră actuală”, Bucureşti, 1955;
  • „Delimitări critice”, Bucureşti, 1964;
  • „Octavian Goga”, Bucureşti, 1966;
  • „Valori literare”, Bucureşti, 1966;
  • „Condiţia creaţiei”, Bucureşti, 1968;
  • „Cuvintele au cuvântul”, Iaşi, 1971;
  • „Octavian Goga”, Bucureşti, 1971; ed. 2, Bucureşti, 1975;
  • „Ethos şi cultură sau Vocaţia tinereţii”, Bucureşti, 1972;
  • „La Politique culturelle en Roumanie”, Paris, 1974;
  • „Copilăria unui Icar”, Bucureşti, 1974;
  • „Artă şi ideal”, Bucureşti, 1975;
  • „În focarul timpului”, Bucureşti, 1977;
  • „Neliniştea fântânii”, Bucureşti, 1978;
  • „Constelaţii diurne”, Bucureşti, 1979;
  • „Resurecţia unui poet: Aron Cotruş”, Bucureşti, 1981; ed. (Aron Cotruş), Bucureşti, 1995;
  • „Arbori pentru veşnicii”, Bucureşti, 1981;
  • „Ţara omeniei şi oamenii săi”, Bucureşti, 1983;
  • „Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare”, Bucureşti, 1985;
  • „Pietre pentru templul lor”, Bucureşti, 1985;
  • „Peisaj interior”, Bucureşti, 1986;
  • „Ei l-au cunoscut pe Aurel Vlaicu”, Bucureşti, 1986;
  • „Repere critice”, Bucureşti, 1988;
  • „Momente ale liricii româneşti în secolul XX”, Bucureşti, 2000.

Ediţii:

  • Vasile Alecsandri, „Poezii populare”, prefaţă, ediţie, Bucureşti, 1956;
  • Mihai Eminescu, „Literatura populară”, pref., edit., Bucureşti, 1956;
  • Spiridon Popescu, „Pagini alese”, pref., edit., Bucureşti, 1959;
  • „Moş Gheorghe la expoziţie”, pref., edit., Bucureşti, 1962;
  • „Mioriţa. Balade populare”, pref., edit., Bucureşti, 1961;
  • I. I. Mironescu, „Furtună veteranul”, pref., edit., Bucureşti 1961;
  • Ion Slavici, „Teatru”, pref., edit., Bucureşti, 1963;
  • G. Coşbuc, „Balade şi idile”, pref., edit., Bucureşti, 1964;
  • Octavian Goga, „Opere”, I–III, introd., edit., Bucureşti, 1967-1972;
  • „Precursori”, introd., edit., Bucureşti, 1989;
  • Costache Negruzzi, „Alexandru Lăpuşneanu”, postfaţă, edit., Bucureşti, 1973;
  • Barbu Nemţeanu, „Stropi de soare”, pref., edit., Bucureşti, 1973;
  • „Cartea înţelepciunii populare”, pref., edit., Bucureşti, 1974;
  • St. O. Iosif, „Poezii”, Bucureşti, 1975;
  • Panait Cerna, „Poezii”, postfaţă, edit., Bucureşti, 1976;
  • Eugen Goga, „Cartea facerii”, pref., edit., Bucureşti, 1984;
  • „Două Siberii”, pref., edit., Bucureşti, 1997;
  • Aron Cotruş, „Versuri”, postfaţă, edit., Bucureşti, 1985.

Legături externe