Panait Istrati

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Panait Istrati (n. 10 august 1884 Brăila d. 16 aprilie 1935, Bucureşti, cu numele la naştere Gherasim Istrati Gherasim, după numele tatălui său, Gherasim Valsamis, grec chefalonit, contrabandist de profesie. A fost un scriitor român de limbă română şi franceză.

Biografie

Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec. A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. O vreme a fost şi cărbunar la bordul navelor Serviciului maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris şi Lausanne. Primele încercări literare datează din 1907, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste. Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923, cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland. A publicat romanele: Ciulinii Bărăganului, Les récits d'Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).În 1927 a vizitat Moscova şi Kiev (şi a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl intâlneşte pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menţiona mai târziu în romanul său Zorba Grecul). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspiraţie a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) în care denunţă abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic şi a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia Vers l'autre flamme cuprinde nu doar textul Spovedania unui învins a lui Istrati, ci şi alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărţii va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comunişti considerându-l fascist). În 1930 se reîntoarce definitiv în ţară. Aici publică în 1933 eseul L’homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări. A fost tratat de T.B.C. în Franţa la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret.


Opera

Cicluri autobiografice

  • Povestirile lui Adrian Zografi
  • Ciclul Viaţa lui Adrian Zografi
    • Chira Chiralina (1924)
    • Moş Anghel (1924)
    • Codin (1925)
    • Prezentarea haiducilor (1925)
    • Domniţa din Snagov (1926)
    • Mihail (1927)
    • Ciulinii Bărăganului (1928)
    • Casa Thüringer (1933)
    • Biroul de plasare (1933)
    • Răsarit de soare (1934)
  • Spovedania unui învins (1929)

Ediţii

  • Opere alese / Œuvres choises, ediţie bilingvă româno-franceză, texte alese, prefaţă şi note de Al. Oprea, traducere de Eugen Barbu, vol. I-IX, Bucureşti, Editura pentru Literatură / Editura Minerva, 1966-1984
  • Opere. Povestiri. Romane, ediţie îngrijită, cronologie, note şi comentarii de Teodor Vârgolici, introducere de Eugen Simion, vol. I-II, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, colecţia „Opere fundamentale”, 2003

Ecranizări


Bibliografie selectivă

Română

  • Alexandru Oprea, Panait Istrati, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1964
  • Alexandru Oprea, Panait Istrati: dosar al vieţii şi al operei, Bucureşti, Editura Minerva, 1976
  • Maria-Gabriela Pintea, Panait Istrati, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1975
  • Mircea Iorgulescu, Spre alt Istrati, Bucureşti, Editura Minerva, 1986
  • Mircea Iorgulescu, Celălalt Istrati, Iaşi, Editura Polirom, 2004
  • Maria Cogălniceanu, Panait Istrati: tentaţia şi ghimpii libertăţii, Brăila, Editura Ex Libris, 2005
  • Constandina Brezu-Stoian, Panait Istrati, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române, 2007

Franceză

  • Édouard Raydon, Panaït Istrati, vagabond de génie, Paris, Les Éditions Municipales, 1968
  • Monique Jutrin-Klener, Panaït Istrati, un chardon déraciné: écrivain français, conteur roumain, Paris, Éditeur F. Maspero, 1970
  • Roger Dadoun, Panaït Istrati, Aix-en-Provence, L'Arc, 1983
  • David Seidmann, L'existence juive dans l'œuvre de Panaït Istrati, Paris, Éditions Nizet, 1984
  • Elisabeth Geblesco, Panaït Istrati et la métaphore paternelle, Paris, Anthropos, 1989
  • Monique Jutrin-Klener, Hélène Lenz, Daniel Lérault, Martha Popovici, Élisabeth Geblesco, Catherine Rossi, Jeanne-Marie Santraud, Les haïdoucs dans l'œuvre de Panaït Istrati: l'insoumission des vaincus, Paris, L'Harmattan, collection „Critiques littéraires”, 2002
  • Mircea Iorgulescu, Panaït Istrati, Paris, Oxus Éditions, collection „Les Roumains de Paris”, 2004

Legături externe

Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Panait_Istrati&oldid=9104”