Sarmizegetusa Regia

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Calendarul Circular Dacic

Sarmizegetusa Regia (= cea regească) situată în satul Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane. Denumirea de Sarmizegetusa a apărut în inscripţiile antice şi la autorii din acea vreme şi sub alte forme cum ar fi: Zermizegetusa sau chiar Sarmazege. Numele este în mod sigur unul dacic, dar care a fost păstrat în forme fonetice variate ale limbilor: greacă şi latină. Trebuie precizat că cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Etimologie

Nu se cunoaşte pronunţarea din limba dacică în mod cert şi nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea "Ulpia Traiana", cât şi Liviu Mărghitan în "Civilizaţia geto-dacilor" prezintă teoria profesorului Ion I. Russu care spune că numele este compus din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate), terminându-se cu un determinativ şi având înţelesul de "Cetatea de pe stâncă", "Cetatea înaltă", "Cetate de palisade (construită) pe înălţime (sau stâncă)". Deoarece Sarmizegetusa iniţial nu era o fortificaţie militară, ci o locaţie religioasă şi civilă, etimologia trebuie luată în considerare cu anumite rezerve. Se poate ca numele să fi arătat chiar sacralitatea acelui loc, sau faptul că era o cetate regească, la origine[1] [2]. Istoricii Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu precizează că aceia "care văd în numele capitalei dacice Sarmizegetusa o amintire a sarmaţilor n-au niciun temei istoric" [3], pentru că, aşa după cum spune şi Vasile Pârvan, sarmaţii au început să pătrundă pe teritoriul getic abia după epoca lui Traian, iar numele capitalei era cu mult mai vechi[4], fiind întemeiată de Burebista[5]. Trebuie precizat că încercările de a afla semnificaţia numelui Sarmizegetusa a generat teorii care rămân doar la stadiul de ipoteze[6].

Complexul de fortificaţii

Sarmizegetusa se afla în centrul unui complex de fortificaţii care avea drept scop apărarea şi aprovizionarea marii cetăţi de la Grădiştea Muncelului. Acest complex de fortificaţii din Munţii Orăştiei şi ai Sebeşului se întindea pe o suprafaţă de circa 200 kmp fiind “străjuit de vărfurile Muncelului (1612 m) şi Godeanu (1659 m), având drept ax central îngusta vale a Apei Grădiştei”, înglobând de asemenea văile unor pâraie apropiate ca Valea Luncanilor şi Valea Aninieşului. Sarmizegetusa reprezenta centrul politic, militar şi religios al dacilor. Claudius Ptolemeu este cel care scrie despre cetatea Sarmizegetusa atribuindu-i epitetul de “regească” (Sarmizegetusa to basileion)[7]. Complexul de fortificaţii mai cuprindea pe lângă Sarmizegetusa Regia, fortăreţele: Luncani - Piatra Roşie, Costeşti - Blidaru, Costeşti - Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa.

Descriere

Schiţă

Cetatea de pe Dealul Grădiştei este cea mai mare dintre fortificaţiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălţime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei, şi cuprindea şase citadele.

Fortăreaţa, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conţinea deasemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante şi mari sanctuare circulare dacice se află şi Calendarul Circular.

Zidul cetăţii avea 3 m grosime şi o înălţime de aproximativ 4 - 5 m în momentul finalizării construcţiei lui. Deoarece zidul care îngrădeşte o suprafaţă de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălţimii, cetatea are o configuraţie mai neobişnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află pe o suprafaţă de 3 km o întinsă aşezare civilă în care se observă foarte multe locuinţe, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porţii cetăţii, din acelasi punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme şi mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se ştie dacă erau 7 sau 8 sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost avariate de romani în timpul ostilităţilor şi nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă şi pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiştea Muncelului sunt de forme şi dimensiuni diferite. Ies în evidenţă un vas cu o inscripţie in limba latină, „DECEBALVS PER SCORILO”, nişte blocuri de calcar cu litere greceşti şi monedele din aur cu înscrisul „KOSON”[8].

Civilii locuiau pe lângă fortăreaţă, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidenţele lor, adusă prin ţevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedeşte că societatea Dacică avea un standard înalt de viaţă.

Asediul şi cucerirea

Pentru a ajunge sub zidurile Sarmizegetusei în vara anului 106 şi a o asedia, armatele romane au susţinut lupte sângeroase prin care au reuşit să cucerească cetăţile ce apărau drumul spre capitală. Decebal a încercat încheierea unei păci, însă “oferta” romanilor prin care li se cerea să se predea necondiţionat nu a fost acceptată. Primul atac al romanilor asupra cetăţii a fost respins cu succes de către dacii care aruncau cu bolovani de pe zidurile cetăţii. În al doilea atac au folosit o fortificație construită din lemn, paralelă cu zidul cetăţii şi plasată foarte aproape de aceasta. Utilizarea acestei fortificații denumită “agger” la asedierea cetăţii le-a permis să pătrundă în interior. După ce şi-au uncendiat cetatea, o parte din căpeteniile dacilor s-au sinucis prin otrăvire, iar o alta l-au însoțit pe rege pentru a încerca o regrupare, acţiune care în cele din urmă a eşuat[9]. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo şi au început să o dărâme. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o depărtare de 40 km faţă de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a şi adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află comuna Sarmizegetusa.

Controversa

Există și tabăra celor care contestă teoria conform căreia Sarmizegetusa Regia se află la Grădiștea, în Munții Orăștiei, ei susținând că aceasta este de fapt la Subcetate, în Hațeg[10].

Note

  1. ↑ Ulpia Traiana, Daicoviciu & Daicoviciu, p.10
  2. ↑ Civilizaţia geto-dacilor, Liviu Mărghitan, p.19
  3. ↑ Istoria românilor, 1975, Giurescu & Giurescu, p.173
  4. ↑ Vasile Pârvan, Getica, o protoistorie a Daciei, ed. a II-a, Bucureşti, 1982; cap. V
  5. ↑ Radu Florescu, Magazin Istoric, nr.2/ 1990, „De la Burebista la regatul lui Decebal, p.35
  6. ↑ Ulpia Traiana, Daicoviciu & Daicoviciu, p.10
  7. ↑ Revista Magazin Istoric nr. 8, august 1980, Dave şi stăpânii lor, p.45
  8. ↑ Civilizaţia geto-dacilor, Liviu Mărghitan, p.19-20
  9. ↑ Istoria românilor, Giurescu & Giurescu, p.59-60
  10. ↑ Prof. Gligor Haşa: "Adevarata Sarmizegetusa este la Haţeg-Subcetate!"

Bibliografie

Legături externe

Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Sarmizegetusa_Regia&oldid=13567”