Alexandru D. Xenopol

Alexandru Dimitrie Xenopol (n. 23, după alte surse 24 martie 1847, Iaşi - d. 27 februarie 1920) a fost un academician, economist, filosof, istoric, pedagog, sociolog şi scriitor român. Alexandru D. Xenopol este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor, filozof al istoriei de talie mondială, cel mai mare istoric român, după Nicolae Iorga. Alexandru Dimitrie Xenopol avea părinţi de origine anglo-saxonă.

Biografie

După absolvirea liceului în oraşul natal, şi-a completat studii universitare de filozofie, drept şi istorie (1867 - 1871), culminând cu obţinerea doctoratului în drept la Berlin şi a celui în filozofie la Giessen, în acelaşi an, 1871. În ambele sale lucrări de susţinere a disertaţiei de doctor, Alexandru Xenopol se arată a fi un adept al modelelor de drept, filozofice şi istorice propuse de savanţii germani.

Reîntors în ţară, Alexandru D. Xenopol a intrat în magistratură, fiind, în 1872, prim-procuror al Tribunalului din Iaşi. În 1878, obţine, prin concurs, Catedra de istorie a românilor la Universitatea din Iaşi, urmând ca din 1883 să renunţe la magistratură integrându-se total, având preocupări intelectuale multiple, ca profesor, cercetător, editor, istoric, în viaţa Universităţii din Iaşi.

În anul 1891 obţine, tot prin concurs, şi Catedra de istorie universală, la aceeaşi Universitate, devenind astfel unul dintre acei intelectuali de forţă, capabili de a susţine multiple cariere intelectuale.

În calitatea sa de istoric, filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog, profesor, pedagog, Alexandru D. Xenopol a fost ales în 1893 membru titular al Academiei Române. Între 1898 - 1901 devine rector al Universităţii din Iaşi.

Ca om de ştiinţă, cu deosebire pentru meritele sale excepţionale în domeniul istoriei, începând cu anul 1900, Xenopol a devenit membru de onoare al Societăţii de Arheologie din Bruxelles, apoi a primit acelaşi titlu de la Societatea Academică din Cernăuţi, în 1901, a fost ales membru al Institutului Internaţional de Sociologie (1903) şi, respectiv, membru titular al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris (1914), vicepreşedinte al Societăţii de Sociologie din Paris (1916).

S-a aflat întotdeauna într-un fertil dialog cu învăţaţii renumiţi ai Europei, prin intermediul forurilor ştiinţifice istorice, care i-au acordat deseori premii de excelenţă, alături de Academia Română. A murit la 27 februarie 1920 în Bucureşti.

Merite ştiinţifice şi culturale

• 1867 - 1871, studii universitare;
• 1871, doctorate în drept, la Berlin şi filozofie, la Giessen;
• 1878, obţine prin concurs catedra de istorie a românilor la Universitatea din Iaşi;
• 1891, obţine, tot prin concurs, şi Catedra de istorie universală, la aceeaşi Universitate;
• Între anii 1894 - 1903 şi, respectiv 1906 - 1908, la Iaşi, conduce Revista "Arhiva";
• 1893 - Devine membru titular al Academiei Române;
• 1914 - Este ales membru al prestigioasei Academii de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris;
• 1915 - Se mută la Bucureşti;
• 1920 - La 27 februarie -- Moare Alexandru D. Xenopol, extraordinar om de cultură român al sfârşitului secolului al XIX-lea şi al începutului secolului XX.

Operă, bibliografie

O analiză a operelor lui Alexandru D. Xenopol

Încă din anii de început ai activităţii sale ştiinţifice, Alexandru D. Xenopol s-a remarcat prin analize istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista Convorbiri literare. Dintre acestea se impune scrierea Teoria lui Röesler. Studiu asupra stăruinţei românilor din Dacia Traiană, apărută în 1884 într-un format de 300 de pagini. Pe aceeaşi temă a publicat la Paris, în 1885, lucrarea O enigmă istorică. Românii în Evul Mediu. Sunt demonstraţii veridice privind temeinicia, pe baza criticii moderne, a autohtoniei şi continuităţii românilor în spaţiul românesc tradiţional, carpato-dunăreano-pontic.

"Istoria Românilor din Dacia Traiană"

În perioada 1888 - 1893, Alexandru D. Xenopol a tipărit la Iaşi opera sa fundamentală, Istoria Românilor din Dacia Traiană, având şase volume şi totalizând aproape 4000 de pagini. Este prima prezentare sistematizată, analitică şi complexă a istoriei românilor, din toate provinciile tradiţionale, începând tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până la unirea din anul 1859. În scopul finalizării acestei sinteze, autorul a realizat cercetări îndelungate în arhive şi biblioteci din ţară ori din străinătate, publicând anticipat diverse studii referitoare mai ales la izvoarele şi instituţiile istorice româneşti.

În elaborările sale surprinde structurile societăţii româneşti, dinamica evenimentelor, cauzalitatea şi finalitatea acestora. De asemenea, prezintă aspecte fundamentale proprii vieţii sociale, economice, politice, administrative, culturale şi religioase, definitorii pentru români, urmăreşte evoluţia activităţii umane, producţiile şi bogăţiile acestui spaţiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea şi evoluţia ţăranilor, meşteşugarilor, breslaşilor, târgoveţilor, orăşenilor sau a marilor proprietari funciari.

Un loc important se acordă structurilor instituţionale, proprii statelor româneşti, cum au fost cele integrate activităţilor juridice, financiare, şcolare, cutumiare, militare, intelectuale, şi se fac referiri la ştiinţă, biserică, la politica internă şi externă.

Abordând importanţa teoriei în istorie, considerată ca una din principalele caracteristici ale acesteia, Alexandru D. Xenopol a insistat asupra perioadei când a apărut ideea unităţii naţionale în conştiinţa poporului român. Pornind de la asemenea filozofie, prezintă, în esenţă, factorii favorabili ce au călăuzit unitatea genezei româneşti, traversând vremurile şi ajungând la oportunitatea unităţii politice în timpul vieţii sale.

Direcţiile operei lui A. D. Xenopol

Opera lui Alexandru D. Xenopol, deşi unitară ca sens, se structurează pe câteva secţiuni distincte.

Marile sinteze

Prima dintre acestea o constituie marile sinteze, în care pot fi cuprinse:

• "Istoria românilor din Dacia Traiană", editată la Iaşi, între 1888 - 1893, având: volumul I, 623 de pagini, volumul II, 590 de pagini, volumul III, 680 de pagini, volumul IV, 663 de pagini, volumul V, 770 de pagini şi volumul VI, 668 de pagini, la care sunt adăugate un număr de şapte hărţi;
• "Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis les origines jusqu’a l’Union des Principautés en 1859", apărută la Paris în 1896, două volume, însumând 1132 de pagini şi trei hărţi, cu o prefaţă a intelectualului liberal Alfred Rambaud (1842 - 1905), cel ce a coordonat elaborarea lucrării Istoria generală din secolul IV până în zilele noastre, 12 volume, la care a colaborat inclusiv Alexandru D. Xenopol; Istoria românilor din Dacia Traiană, editată la Iaşi între 1896-1912, în 13 volume, şi Les Roumains – Historie, Etat matériel et intellectuel, publicată la Paris.

Filozofia istoriei

Cea de a doua secţiune a operei lui Alexandru D. Xenopol reprezintă subiectele ce abordează filozofia istoriei. Printre acestea se pot enumera:

• "Studii economice", culegere de diferite texte pe teme economice tipărită la Iaşi în 1879.
• "Les principes fondamentaux de l’histoire", lucrare apărută la Paris în 1899;
• "Principiile fundamentale ale istoriei", volum editat la Iaşi în 1900 şi
• "La thėorie de l’histoire", lucrare publicată la Paris în 1908.

Scrieri istorice polemice şi documentare

Secţiunea a treia din discursul istoriografic al lui Alexandru D. Xenopol are tentă polemică şi documentară. Aici se pot încadra:

• "Teoria lui Röesler. Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană", Iaşi, 1884, scrisă ca replică la lucrarea Romänische Studien, elaborată de istoricul german Robert Röesler (1840 - 1881), apărută la Viena în 1871;
• "Une énigme historique. Les Roumains au moyen âge", Paris, 1885;
• "Etudes historique sur le peuple roumain", Iassy, 1887;
• "Românii şi Austro-Ungaria", Iaşi, 1914, precum şi numeroasele articole sau luări de poziţie în reuniuni ştiinţifice naţionale ori internaţionale pe aceeaşi temă.

Scrieri pe tematică diversificată istoric

Există, de asemenea, cea de a patra secţiune a scrierilor lui Alexandru D. Xenopol, cuprinzând o tematică diversificată, referitoare, de exemplu, la domniile lui: Ştefan cel Mare (1871), Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir (1886), Scarlat Callimachi (1897), Alexandru Ioan Cuza (1903) sau despre Nicolae Kretzulescu (1915); amplele referiri la confruntările militare dintre ruşi şi turci, prezentându-se urmările acestora pentru Ţările Române (1880); luptele politice interne între Drăculeşti şi Dăneşti (1907) sau Istoria partidelor politice în România (1910).

Lucrări fundamentale

• 1888 - 1893 -- Publică monumentala lucrare Istoria românilor din Dacia Traiană, în 6 volume, prima istorie completă a românilor scrisă vreodată până la el.
• 1899 şi, respectiv 1908 - Publică, de pe poziţia de filosof al istoriei Les principes fondamentaux de l'histoire în 1899 şi La théorie de l'histoire în 1908.
  • Aceste două lucrări, scrise şi publicate în limba franceză i-au adus o faimă mondială de filozof al istoriei, recunoaştere universală şi au cântărit decisiv în alegerea sa ca membru titular al Academii de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris.

Alte lucrări

• Cauzalitatea în succesiune;
• Domnia lui Cuza Vodă;
• Istoria partidelor politice din România;
• L'hipotese dans l'Histoire (original publicată în franceză);
• Noţiunea valorii în istorie;
• Principiile fundamentale ale istoriei;
• Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrîurirea lor asupra Ţărilor Române;
• Sociologia e istoria (original publicată în italiană);
• Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia traiană;
• Teoria lui Roesler;
• Zur Logik der Geschichte (original publicată în germană) ...

Bibliografie

• Eugen Lovinescu, T. Maiorescu şi contemporanii lui : vol 1 : V.Alecsandri, M.Eminescu, A.D.Xenopol, Bucureşti, Casa Scoalelor, 1943
• Adrian Pop, O fenomenologie a gândirii istorice româneşti. Teoria şi filosofia istoriei de la Hasdeu şi Xenopol la Iorga şi Blaga, Bucureşti, All Educational, 1999
• Mihai Popa, Universal şi particular în "seria istorică" la A. D. Xenopol (I), Revista de filosofie, volum 52, ian-apr., 2005
• Dimitrie R. Rosetti, Dicţionarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei "Populara", 1897
• Gheorghe Toma, Xenopol despre logica istoriei, Bucureşti, Editura Politică,1971
• Alexandru Zub, "A.D. Xenopol, 1847-1920. Biobibliografie" (Ed. Enciclopedică Română/ Ed. Militară, Bucureşti, 1973)
• Alexandru Zub, Junimea, implicaţii istoriografice, Ed. Junimea, Iaşi, 1976
• Alexandru Zub, "L’Historiographie roumaine à l’âge de la synthèse: A. D. Xenopol", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983
• Alexandru Zub, "Istoriografia română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol", Ed. Institutul European, Iaşi, 2004;
• Alexandru Zub, De la istoria critică la criticism. Istoriografia română la finele secolului XIX şi începutul secolului XX" (Ed. Academiei, Bucureşti, 1985; ed. II, cu subtitlul "Istoriografia română sub semnul modernităţii", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000