Grigore C. Moisil

Grigore Constantin Moisil (n. 10 ianuarie 1906, Tulcea - d. 21 mai 1973, Ottawa, Canada) a fost un matematician român, considerat părintele informaticii româneşti.

Familia

S-a născut la Tulcea pe 10 ianuarie 1906. Străbunicul său, Grigore Moisil (1814-1891), a fost paroh la Năsăud şi vicar episcopal greco-catolic pentru ţinutul Rodnei, unul din întemeietorii primului liceu românesc din Năsăud. Tatăl său, Constantin Moisil (1867-1958), a fost profesor de istorie, arheolog, numismat, directorul Cabinetului Numismatic al Academiei şi membru al acestei Academii. Mama sa, Elena (1863-1949) a fost institutoare la Tulcea, apoi directoarea şcolii „Maidanul Dulapului”, azi „Enăchiţă Văcărescu” din Bucureşti. Sora sa, Florica Moisil, a fost mama profesoarei Zoe Petre, decan al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Studiile

Urmează şcoala primară la Bucureşti, iar studii liceale la Vaslui şi Bucureşti (liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922. În anul 1924 intră ca student la politehnică, secţia construcţii, dar o chemare mai puternică îl îndrepta spre Facultatea de Matematică , unde îi are ca profesori pe Dimitrie Pompeiu - mentorul său, Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu, Anton Davidoglu. Aşa se face că Grigore C. Moisil a fost în acelaşi timp student al Politehnicii şi al Universităţii din Bucureşti. Interesul pentru matematică devine prioritar astfel că în anul 1929 părăseşte Politehnica, deşi trecuse deja toate examenele din primii trei ani şi se afla student în anul IV. Dar în acelaşi an îşi susţine teza de doctorat Mecanica analiticã a sistemelor continue, în faţa unei comisii conduse de Gheorghe Ţiţeica şi având ca membri pe Dimitrie Pompeiu şi pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris şi va fi apreciată de savanţii Vito Volterra, T. Levi-Civita, Paul Lévy.În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la "Sorbonne" cu mari matematicieni şi participă intens la viaţa ştiinţifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susţine examenul de docenţă, cu lucrarea "Sur une classe de systemes d'equations aux derivees partielles de la Physique mathematique", este numit conferenţiar la Facultatea de Matematică din Iaşi. Pleacă cu o bursă Rockefeller, de studii, la Roma.În 1932 se reîntoarce şi se stabileşte timp de 10 ani în Iaşi, legat în mod deosebit de profesorul Alexandru Myller şi de biblioteca creată de acesta. Ţine primul curs de algebră modernă din România, "Logica şi teoria demonstraţiei", la Universitatea din Iaşi. În paralel începe un şir de lucrări despre logicile matematicianului polonez Lukasiewicz.Cercetările sale de logică au stat la baza unei puternice şcoli de matematică în ţară şi peste hotare (Argentina, Iugoslavia, Cehoslovacia, Ungaria). În perioada ieşeană realizează o operă fecundă cu idei novatoare în care se întrezăreşte concepţia lui despre matematică şi tehnica lui personală de mânuire a instrumentului matematic, făcând apropieri între idei foarte îndepărtate, utilizând noţiuni din domenii complet deosebite.

Publică lucrări în domeniile mecanicii, analizei matematice, geometriei, algebrei şi logicii matematice. A extins în spaţiul cu mai multe dimensiuni derivata areolară a lui Pompeiu şi a studiat funcţiile monogene de o variabilă hipercomplexă, cu aplicaţii la mecanică. A introdus algebre numite de el Lukasiewicz trivalente şi polivalente (numite astăzi algebre Lukasiewicz-Moisil) şi le-a întrebuinţat în logica şi în studiul circuitelor de comutaţie. A elaborat metode noi de analiză şi sinteză a automatelor finite şi a avut contribuţii valoroase în domeniul teoriei algebrice a mecanismelor automate.Moisil a insistat şi ajutat mult la realizarea primelor calculatoare româneşti. A avut contribuţii remarcabile la dezvoltarea informaticii şi la formarea primelor generaţii de informaticieni. A primit Computer Pioneer Award al societăţii IEEE, în 1996 (post-mortem).

A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna şi al Institutului Internaţional de Filozofie.

Opera

• "La mecanique analytique des systemes continus" (1929)
• "Logique modale" (1942)
• "Introducere în algebră" (1954)
• "Teoria algebrică a mecanismelor automate" (1959)
• "Circuite cu tranzistori" (2 vol, 1961-1962).

Cărţi despre Grigore C. Moisil

• Viorica Moisil (2002), A fost odată... Grigore Moisil, Curtea Veche , ISBN 973-8356-09-1