Vintilă Horia

Vintilă Horia (n. 18 / 31 decembrie 1915, Segarcea; d. 4 aprilie 1992) a fost un diplomat, eseist, filozof, jurnalist, pedagog, poet şi romancier român, care a scris în special în limbile română şi franceză, cunoscând consacrarea internaţională după exilul său.

Aidoma altor intelectuali români de calibru mondial cu traiectorii similare, Cioran, Eliade şi Noica, Horia a avut o perioadă relativ scurtă în jurul anilor 1937 şi 1938 când a fost atras de Legionarism. Deşi ulterior s-a dezis de acea perioadă, incluzând luări de poziţie publice, existând în acest sens multiple dovezi, Horia a continuat să fie considerat de către unii simpatizant făţiş (şi constant) al mişcării legionare, iar de către alţii chiar ideolog în România al fascismului, mai ales datorită unora din opiniile sale exprimate prin scriiturile sale din anii târzii 1930.

În anii 1940 - 1945, când Vintilă Horia a locuit la Roma şi Viena, a fost parte a diplomaţiei româneşti. După o scurtă perioadă de reprezentare a României la Roma, întreruptă exact în anii conducerii statului român de alianţa dintre guvernul mareşalului Ion Antonescu şi legionari, a revenit în diplomaţie, de data aceasta la Viena. După 1945 se va refugia în Spania lui Franco, apoi în Argentina, revenind apoi în Spania, apoi în Franţa (între 1960 şi 1964), după care va reveni în Spania până la sfârşitul vieţii sale. Peste tot unde a locuit a desfăşurat o intensă activitate literară, publicistică şi pedagogică.

Vintilă Horia este singurul romancier român care a obţinut prestigiosul premiu literar francez Goncourt în 1960 pentru romanul său Dieu est né en exil (Dumnezeu s-a născut în exil).Premiul nu i-a mai fost înmânat din cauza scandalului provocat în Franţa în urma dezvăluirii trecutului său apropiat al mişcării legionare.

Biografie

Scriitorul s-a născut în 1915, în Moldova. Şcoala primară începută la Râmnicu Sărat şi terminată la Bucureşti. Colegiul Sfântul Sava. Facultatea de drept, în paralel cu cea de litere şi filozofie.

"Activitate publicistică la Gândirea, revista lui Nichifor Crainic. Cofondator al revistei Meşterul Manole. În primăvara lui 1938, timp de trei luni, a simpatizat cu naţional-socialismul, publicând chiar un articol elogios la adresa lui Adolf Hitler. După această scurtă perioadă, până la sfârşitul războiului, a scris articole orientate împotriva fascismului. (Remarcăm relativa similitudine a parcursului său cu cel al altor colegi de generaţie: Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica).

În 1940 intră în diplomaţie, ca şef de cabinet la Ministerul Propagandei şi, ulterior, ataşat de presă la Roma. Dupa instalarea guvernului legionar (septembrie 1940), este scos din post, ceea ce dovedeste ca nu a fost membru al Gărzii de Fier, cum s-a intentionat sa apara in dosarul falsificat in 1960 de Securitatea romana (aflata sub comanda Kremlinului) pentru a impiedica acordarea premiului Goncourt (v. Monica Lovinescu in vol. "Resemnarea cavalerilor", Ed. Jurn. lit., Buc., 2002, p.100). În urma obţinerii unei burse universitare, pleacă la Viena. Tot acolo reintră în diplomaţie, dar numai după căderea legionarilor (ianuarie 1941). Când România întoarce armele împotriva Germaniei (august 1944), Vintilă Horia şi soţia lui, Olguţa (născută Teohari), sunt internaţi într-un lagăr german.

La sfârşitul războiului, cei doi soţi pleacă în Italia. Aici, Vintilă Horia îl cunoaşte pe Giovanni Papini,scrie şi publică în reviste italiene, dar situaţia economică grea a Italiei postbelice îl determină să plece mai departe, în Argentina (primăvara 1948). Va sta la Buenos Aires până în martie 1953, când se întoarce în Europa, şi anume în Spania, unde are o activitate literară susţinută şi se face cunoscut.

Dumnezeu s-a născut în exil

În noiembrie 1960, romanului lui “Dieu est né en exil” îi este atribuit premiul Goncourt. Autorul, stabilit la Paris (între 1960-1964), respinge oferta ambasadei române de a intra în rolul de reprezentant al scriitorimii României comuniste. Guvernul român, cu sprijinul comuniştilor francezi, începe o campanie de denigrare a scriitorului, atribuindu-i - printr-un dosar falsificat-, un trecut de legionar. Sub presiunea acestei campanii, Vintilă Horia refuză premiul Goncourt.

Vintilă Horia se întoarce în Spania în 1964, unde continuă să scrie, în spaniolă şi în franceză. Se stinge din viaţă în 1992."

Legături externe

• Din textul imprimat al conferinţei profesorului Wladimir Paskievici [1]
• Laszlo Alexandru - O minciună scandaloasă [2]
• Laszlo Alexandru - Vintilă Horia - ce-a fost şi ce se zice azi [3]