Alexandru Suţu

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Alexandru Suţu (1758-1821)

Alexandru "Draco" Suţu (n. 1758, Constantinopol - d. 18/19 ianuarie 1821, Bucureşti) a fost domnitor al Moldovei, caimacam şi domnitor al Ţării Româneşti.

A fost domnitor al Moldovei între 10 iulie 1801 - 1 octombrie 1802 şi domnitor al Ţării Româneşti de patru ori (2 iulie 1802 - 30 august 1802 (caimacam), 24 august 1806 - 15 octombrie 1806, decembrie 1806, 17 noiembrie 1818 - 19 ianuarie 1821).

A fost Dragoman al Porţii (1799 - 1801). Numit domnitor în Moldova în locul lui Constantin Ipsilanti, care era bănuit de legături cu ruşii. Boierii din cele 2 Principate Române, sub influenţa ideilor din vest şi datorită politicii ruseşti, cereau cu insistenţă turcilor, stabilirea uni tribut fix şi stoparea abuzurilor. Politica lui Napoleon din Egipt a făcut ca relaţiile dintre Rusia şi Turcia să se îmbunătăţească şi astfel, s-a ajuns la stabilirea uni tribut fix de 619 pungi pentru Ţara Românească şi de 135 de pungi pentru Moldova, iar durata unei domnii a fost fixată la 7 ani. Rusia urmărea ca să aibă un domnitor devotat în Moldova, astfel că i-a adus lui Suţu unele acuze, printre care şi aceea că grecii care îl înconjurau făceau abuzuri. Nu a apucat să răspundă acuzelor, pentru că în iulie 1802 a fost desemnat să domnească în Muntenia, lăsând în Moldova un caimacam, dar în octombrie este mazilit şi înlocuit pe ambele tronuri cu oameni devotaţi politicii ruseşti. Aceştia erau: Constantin Ipsilanti în Muntenia şi Alexandru Moruzi în Moldova. Ei trebuiau să domnească timp de 7 ani, conform cu noul tratat.

În preajma noului război ruso-turc (1806 - 1812), sultanul i-a destituit pe cei doi domnitori, iar Suţu a primit domnia Munteniei. Deoarece ruşii au intrat în Principatele Române, Poarta s-a văzut silită să-i pună în drepturi pe vechii domnitori.

În timpul ultimii domnii (1818 - 1821), simţind că tronul îi este ameninţat de revoluţia grecească ce se afla în pregătire, s-a grăbit să-şi adune avere fără scrupule. Se presupune că a murit otrăvit de eterişti care îl priveau ca pe o piedică în calea revoluţiei lor.

Vezi şi