Ion Petrovici

Ion Petrovici (n. 2/14 iunie 1882, Tecuci - d. 17 februarie 1972, Bucureşti) filozof român, eseist, memorialist, scriitor, orator şi om politic, profesor la Universitatea din Iaşi, membru al Academiei Române, fost Ministru al Educaţiei Naţionale.

Biografie

Ion Petrovici se naşte la 2/14 iunie 1882, la Tecuci, fiu al lui Dimitrie Petrovici şi al Ortansei Petrovici, nepoată de soră a poetului junimist Theodor Şerbănescu. În anii 1892-1899 face studii medii la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. În toamna lui 1899 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, având printre profesori pe Titu Maiorescu şi pe Nicolae Iorga. În aceeaşi toamnă prezintă Teatrului Naţional din Bucureşti piesa în versuri O sărutare, care, recomandată de I. L. Caragiale, va fi reprezentată la 21 martie 1900. Participă în vara anului 1904, ca membru al unei delagaţii de studenţi ai Universităţii din Bucureşti, la comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare, ce a avut loc la Suceava, în acel timp sub administraţie austriacă. În 1904 se licenţiază în Filozofie cu dizertaţia O problemă de filosofie iar un an mai târziu, în iunie 1905, Ion Petrovici devine primul Doctor în Filozofie al unei universităţi româneşti cu teza Paralelismul psiho-fizic. În anul universitar 1905-1906, timp de două semestre, frecventează cursuri de filozofie la Leipzig, audiindu-i pe Wilhelm Wundt şi Hans Volkelt, şi la Berlin, unde ascultă prelegerile lui Friedrich Paulsen, Wilhelm Dilthey şi Alois Riehl. În noiembrie 1906 este numit conferenţiar la catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi iar în 1912 este definitivat ca profesor. În anii 1923-1926 este decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie din Iaşi. La sfârşitul lui ianuarie 1932 este invitat la Sorbonna şi la "Academia de Ştiinţe morale şi politice" din (Paris), unde prezintă comunicările La Nationalité en Philosophie şi respectiv L'Idée de néant. Stabileşte legături de colaborare cu André Lalande şi Paul Gaultier. La 28 mai 1935 este ales membru al Academiei Române. În guvernul prezidat de Octavian Goga (1937-1938), Ion Petrovici devine Ministru al Educaţiei Naţionale; în această calitate creează o catedră de filozofie la Universitatea din Cluj pentru Lucian Blaga. În 1941 acceptă portofoliul de Ministru al Culturii Naţionale în guvernul lui Ion Antonescu. La 17 februarie 1972, aproape nonagenar, Ion Petrovici, ultimul mare reprezentant al şcolii maioresciene din gândirea românească, se stinge din viaţă la Bucureşti.

Opera

• O problemă de filosofie, Editura Socecu, (1904)
• Paralelismul psihofisic, Atelierele Grafice Socecu, Bucureşti, (1905)
• Rolul şi însemnătatea filosofiei (1907)
• Cercetări filosofice, Tipografia Dacia Iliescu Grossu, Iaşi, (1907)
• Teoria noţiunilor. Studiu de logică, Tip. Dim. C. Ionescu, (1910)
• Noi cercetări filosofice, Iaşi, (1911)
• H. Poincaré (ca filosof), Iaşi, (1911)
• Probleme de logică, Iaşi, (1911)
• Curs de logică. Vol I, Logica formală [Metodologie], Rezumat după cursul Dlui Profesor Ioan Petrovici, litografiat, [Iaşi], (1916)
• Probleme de logică, Ediţia a II-a, cu adăugiri, Iaşi, (1923)
• Teoria noţiunilor, Ediţia a II-a, Bucureşti, (1924)
• Introducere în metafizică, Bucureşti, (1924)
• Studii istorico-filosofice, Bucureşti, (1925)
• Cercetări filosofice, Ed. II-a, Bucureşti, (1921)
• Probleme de logică, Ed. III-a, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, (1928)
• Introducere în metafizică, Ed. a II-a completată, Bucureşti, (1929)
• Studii Istorico-Filosofice. H. Poincaré (ca filosof), Alfred Fouillée, H. Spencer şi problema cunoştinţei, Ed. a II-a completată, Bucureşti, (1929)
• Comemorarea lui Hegel, Coferinţă, Vălenii de Munte, (1931)
• Titu Maiorescu, 1840-1917, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, (1931)
• De-asupra sbuciumului, Bucureşti, (1932)
• Puterile culturii, Conferinţă, Ed. I, Bucureşti, (1933)
• Logica. Manual pentru clasa VII-a liceală, în colaborare cu Ioan F. Bricescu, Ed. "Librăria Academică", Bucureşti, (1935)
• Viaţa şi opera lui Kant. 12 lecţii universitare, Bucureşti, (1936)
• Schopenhauer”, Ed. Librăriei "Universala Alcalay, Bucureşti, (1937)
• Determinismul şi indeterminismul în lumina criticei filosofice, Bucureşti, (1938)
• La un secol şi jumătate dela naşterea lui Schopenhauer, Bucureşti, (1938)
• Dicolo de zare. Problema supravieţuirii în cadrul criticii filosofice, Conferinţă, Bucureşti, (1940)
• La centenarul lui Titu Maiorescu, Bucureşti, (1940)
• Titu Maiorescu, 1840-1917, Bucureşti, (1940)
• La centenarul morţii lui Herbart, Bucureşti, (1942)
• Studii istorico-filosofice, Serie nouă, Bucureşti, (1943)
• Viaţa şi opera lui Kant, Ed. 2, [Bucureşti], Casa Şcoalelor, (1944)
• În jurul unui aforism al lui Titu Maiorescu, Bucureşti, (1947)
• Un prieten al României, filosoful Leon Brunschwigc, Bucureşti, (1947)
• Spiritul filosofic în comparaţie cu spiritul ştiinţific, Editura Academiei, Bucureşti, (1972)

Apariţii postume

• Introducere în metafizică, Editura Agora, Iaşi, (1992)
• Douăsprezece lecţii universitare despre Immanuel Kant, Editura Agora, Iaşi, (1994)
• Schopenhauer. Viaţa şi opera, Garamond International, Bucureşti, [1995] (1995)
• Schopenhauer. Monografie istorico-filozofică, Eurosong & Book, Bucureşti, (1997)
• Din cronica filosofiei româneşti, Institutul European, Iaşi, (2005)

În alte limbi

• Kant und das rumänische Denken (1927)
• La nationalité en philosophie (1932)
• L'idée du Néant, Paris, (1933)
• Réflexions sur l'inconséquence (1934)
• La connaissance humaine et le transcendent (1937)
• La philosophie du compromis (1937)
• Zum 150 Geburtstage Schopenhauer Heidelberg, (1939)

Opere literare

• Un colţ de viaţă, Bucureşti, (1902)
• Văzute şi trăite, Ed. "Adeverul", Bucureşti, f.a.
• Amintiri universitare, Alcalay, [Bucureşti], (1920)
• Simţiri rostite. Discursuri şi însemnări, Alcalay Calafeteanu, (1922)
• Raite prin ţară (1926)
• Momente solemne, Bucureşti, (1927)
• Felurite Probleme şi Oameni. Evenimente. Note de drum, Bucureşti, (1928)
• Impresii din Italia, vol. I, II, Bucureşti, (1930-1938)
• Peste hotare, Editura Casei Şcoalelor, Bucureşti, (1931)
• Rotocoale de lumină. Bucureşti, (1934)
• Alexandru Philippide în evoluţie culturii românrşti, Discurs, Bucureşti, (1935)
• Figuri dispărute, Bucureşti, (1937)
• Amintirile unui băiat de familie, Bucureşti, (1938)
• O sărutare. Poem dramatic într-un act, Bucureşti, (1942)
• Momente solemne, Ediţie întregită, Bucureşti, (1943)
• Raite prin ţară, Ediţie (a II-a) întregită, Bucureşti, (1944)
• De-a lungul unei vieţi, Amintiri, Editura pentru literatură, Bucureşti, (1966)

Apariţii postume

• Prin meandrele trecutului. Evocări inedite - Pagini memorialistice, Cartea Românească, (1979)
• Însemnări de drum, Editura Sport-Turism, Bucureşti, (1983)
• Fulguraţii literare. Alecsandri, Eminescu, Iorga, Goga, Ed. Ramida, Bucureşti, (1997)

Politice

• Expunere de motive (la Proiectul de lege a învăţământului secundar) (1926)
• Discurs la adresa de răspuns la Mesajul Tronului, Bucureşti, (1940)