Baia Mare

Baia Mare este reşedinţa judeţului Maramureş şi un important centru urban din nord-vestul României, situat la poalele Carpaţilor Orientali.

Istorie

Cele mai vechi aşezări în zonă datează din perioada paleoliticului superior. S-au descoperit şi semne ale şederii tracilor în epoca bronzului, iar ulterior regiunea a fost inclusă de Burebista în statul dac creat de acesta.

Localitatea este atestată documentar pentru prima oară în 1329, ca şi Râul Doamnelor, (Rivulus Dominarum) într-un act al cancelariei regelui Carol Robert. Un alt document important pentru istoria oraşului este cel emis la 20 septembrie 1347 de cancelaria regelui Ludovic I cel Mare de Anjou, prin care se specificau privilegiile localităţii. Totodată, documentul descrie pe larg modul de organizarea administrativă, modul în care se alegeau organele de conducere şi ce competenţe aveau, fiind o foarte importantă sursă pentru istoria localităţii.

Ca şi recompensă pentru lupta dusă de Ioan de Hunedoara împotriva turcilor, regiunea Băii Mari a trecut în anul 1446 în proprietatea lui. El va dispune ridicarea Catedralei Sfântul Ştefan, din care în prezent se mai păstrează doar Turnul Ştefan.

În 1469 regele Matei Corvin a acordat localităţii dreptul de a se înconjura cu ziduri de apărare, astfel fiind construită cetatea medievală a Băii Mari. Cu toate acestea în 1490 Baia Mare a fost ocupată de trupele poloneze ale prinţului Ioan Albert. Din 1526 Baia Mare a trecut prin mai multe schimbări ale proprietarilor, începând cu principele Ioan Zápolya. Tot în această perioadă, în 1547, a luat naştere "Schola Rivulina", sub îndrumarea Bisericii Reformate, şcoală care a pregătit viitoare feţe bisericeşti şi funcţionari administrativi.

Oraşul a cunoscut tumulturile războiului curuţilor. În 1703 a scăpat pentru scurt timp de sub controlul Imperiului Austriac, atunci când Pintea Viteazul a participat cu trupele sale, alături de Francisc Rakoczi al II-lea, la preluarea oraşului.

Din 1889 datează prima publicaţie în limba româna, "Gutinul", săptămânal socio-literar şi economic.

Geografie

Baia Mare se află în vestul judeţului Maramureş, pe cursul Râului Săsar. Cu o suprafaţă de 23,47 ha, municipiul cuprinde administrativ şi localităţile Blidari, Firiza, Valea Neagră şi Valea Borcutului.

Datorită poziţiei oraşului la poalele Carpaţilor Orientali, în proximitatea oraşului se află mai multe dealuri si munti, ca Dealul Florilor (367 m), Dealul Morgău (633 m), Dealul Crucii (501 m), Igniş (1.307 m), Mogoşa (1.246 m), Gutâi (1443 m), Creasta Cocoşului (1450 m), Piatra Şoimului (839 m), Pleştioara (803 m), Dealul Bulat (683 m) ş.a.

Reţeaua hidrografică este formată din râul Săsar, care traversează de la est la vest oraşul, râul Firiza din apropiere cu lacul de acumulare de la barajul Strâmtori, lacul Bodi de la Ferneziu şi lacul de la Mogoşa.

Regiunea are o clima temperat oceanica - ierni reci şi veri răcoroase. Temperatura anuală medie este de 9,6°C.

Vegetaţia regiunii era alcătuită în proporţie de 80% din păduri de foioase (fagi, carpeni şi stejari), care au fost defrişate şi înlocuite cu culturi agricole. Pe rama depresiunii Baia Mare predomină pădurile de gorun în amestec cu carpen. Specifice regiunii sunt suprafeţele întinse cu castani comestibili, ele fiind cea mai mare suprafaţă împădurită cu castani din România.

Fauna cuprinde multe specii cunoscute din zona carpatică: cerb, căprior, lup, vulpe, iepure, jder, veveriţă. Păsările, prezente mai ales în zona pădurilor de fag, sunt: ieruncă, porumbel de scorbură, huhurezu mare, uliu porumbar, bufniţa, şoimul. În râurile de munte trăiesc lostriţa, păstrăvul, scobarul şi ştiuca.

Există mai multe rezervaţii naturale: Cheile Tătarului, Creasta Cocoşului, Lacul albastru din Baia Sprie.

Populaţia

Numărul şi structura populaţiei după sexe

La recensământul din 18 martie 2002, populaţia stabilă (de reşedinţă) a municipiului Baia Mare, a fost de 137976 locuitori, reprezentând 27.0% din populaţia totală a judeţului Maramureş, respectiv 51.4% din populaţia urbană. Raportat la numărul populaţiei celorlalte municipii din ţara, Baia Mare ocupă locul 17 din totalul de 95 municipii. Scăderea numărului populaţiei în ultimul deceniu cu 11229 locuitori, respectiv cu 7.5% faţă de 1992, se datorează atât scăderii sporului natural, urmare a reducerii ratei natalităţii de la 13.9 la 9.2 născuţi vii la 1000 locuitori, cât şi soldului negativ al migraţiei interne şi externe. Din numărul total al persoanelor înregistrate în gospodării, 3583 persoane au fost declarate ca fiind plecate cu documente oficiale de renunţare la domiciliu, din care: 1764 în alte localităţi din ţară şi 1819 plecate în străinătate. Scăderea populaţiei municipiului Baia Mare îşi are explicaţia, în principal, în reducerea locurilor de muncă prin disponibilizări masive din: industria minieră, metalurgie, a construcţiilor de maşini, industria de prelucrare a lemnului, textilă şi altele, cât şi din ramura construcţiilor de locuinţe şi industriale. În consecinţă, o parte a populaţiei şomere cât si a pensionarilor din Baia Mare şi-au stabilit domiciliul în comunele limitrofe, a căror populaţie a crescut la recensamântul din 2002, comparativ cu cel din 1992, precum: Groşi, Recea, Tauţii Măgherăuş, Săcălăşeni, Satulung, Ardusat.

Structura pe etnii

Românii deţin o pondere în populaţia municipiului Baia Mare de 82.85%, în creştere cu 2.62% faţă de 1992, chiar dacă numărul lor a scăzut cu 5401 persoane, respectiv cu 4.5%.

O scădere semnificativă s-a produs în rândul populaţiei de etnie maghiară de la 17.39% la 14.79% (-5536 persoane); de etnie germană de la 0.64% la 0.35% (-481 persoane); de etnie evreiască de la 0.06% la 0.04% (-34 persoane). Persoanele care s-au declarat rromi /ţigani, cu 5.3% mai mulţi decât la recensamântul anterior (+104 persoane), deţin în totalul populaţiei o pondere de 1.50%. Populaţia de etnie ucraineană înregistrează o uşoară creştere, de la 339 persoane la 346 persoane, deţinând o pondere în total de 0.25%.

Structura confesională

Populaţia de religie ortodoxă în număr de 98042 persoane, este preponderentă, reprezentând 71.06% din total. În proporţie de 99.32% populaţia şi-a declarat apartenenţa la o religie (confesiune), în timp ce persoanele care s-au declarat fără religie (258 persoane) sau atei (165 persoane) reprezintă sub 0.3%. De remarcat este faptul că numărul ateilor şi a celor care nu şi-au declarat religia a crescut acum cu 50% faţă de 1992, dar a scăzut, în acelaşi timp, la 38.8% numărul persoanelor "fără religie".

A crescut ponderea populaţiei de religie ortodoxă de la 69.04% în 1992 la 71.06% în 2002, cu toate ca numeric s-a diminuat cu 4974 persoane (-4.8%).

Celelalte religii tradiţionale din municipiul Baia Mare, precum : greco-catolică, romano-catolică si reformată au pierdut un număr important de credincioşi, schimbarea structurii populaţiei după religie producându-se în favoarea religiilor neoprotestante. Astfel, în timp ce numărul credincioşilor greco-catolici a scăzut în ultimul deceniu cu 1476 (-14.8%), a romano-catolicilor cu 3328 (-20.7%) şi a reformaţilor cu 2803 (-22.6%), numărul baptiştilor a crescut cu 129 persoane (+15.1%), a penticostalilor cu 1335 (+41.2%) şi a adventiştilor de ziua a şaptea cu 18 (+15.7%).

Limba maternă

Din populaţia totală recenzată de 137976 persoane s-au declarat de limba maternă:

româna 116674 persoane
maghiară 19792 persoane
ţigănească 762 persoane
ucraineană 277 persoane
germană 265 persoane

Rezultatele preliminare ale recensamântului din 2002 evidenţiază faptul că 116.674 persoane, respectiv 84,56% din populaţie au declarat ca limba maternă limba română . Un număr de 2362 persoane de alte etnii şi-au declarat limba maternă limba română , aceştia reprezentând 10.0% dintre etnicii minoritari. La 1000 de români cu limba maternă româna revin 1021 persoane. Un număr de 21302 persoane (15.44% din populaţia municipiului) au declarat altă limbă maternă, decât cea română. Diferenţa considerabilă se înregistrează între etnie si limba maternă, în cazul maghiarilor, germanilor si rromilor. Corelând etnia cu limba maternă, apare o diferenţă între numărul maghiarilor şi cel al persoanelor care au limba maternă maghiara, astfel la 1000 etnici maghiari revin 970 persoane cu limba maternă maghiara (situaţie similară cu cea din 1992).

La ţigani diferenţa este foarte mare între etnie si limba maternă declarată. Astfel la 1000 etnici ţigani revin numai 368 persoane care şi-au declarat limba maternă româna, fiind mai mic decât în 1992, când reveneau 383 persoane cu limba maternă româna.

La etnia germana diferenţele sunt de asemenea semnificative între cele doua caracteristici ale structurii populaţiei, respectiv de 554 la 1000.

Economie

Economia oraşului Baia Mare s-a dezvoltat în strânsă legătură cu activitatea minieră specifică zonei.

Industria minieră

Istoric:

Depresiunea Baia Mare este situată în zona de contact dintre Platforma Someşeană şi Carpaţii Orientali. La sfârşitul Pliocenului, această regiune făcea parte dintr-un bazin marin. În timpul Neogenului, în zonă a avut loc o activitate vulcanică intensă, pe fondul căreia s-a dezvoltat un lanţ muntos de 50 km lungime: Văratec - Gutâi - Oaş. Rocile eruptive din aceste masive muntoase au în componenţă minereuri auro-argintifere şi de metale neferoase: plumb, zinc, cupru, aur în stare liberă şi argint.

Primele activităţi miniere în această zonă sunt atestate din secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr. În jurul acestor aşezări miniere a apărut şi s-a dezvoltat oraşul Baia Mare.

La începutul mileniului II, minele din regiune erau în proprietatea regilor Ungariei, iar în Evul Mediu, principii Transilvaniei şi-au exercitat controlul asupra activităţilor economice. În secolul al XIV-lea, în Baia Mare funcţiona o monetărie. În timpul domniei lui Matei Corvin, după anul 1468, pe monedele bătute în Baia Mare, apar două ciocane de miner încrucişate, care, ulterior, vor face parte atât din sigiliul, cât şi din stema oraşului.

Exploatarea se făcea prin săparea unor galerii în formă de puţ, iar minereul extras era zdrobit în pive, măcinat şi spălat. Aurul, în schimb, se găsea atât în stare solidă, „destul de curat şi pur de la natură”, cât şi în componenţa minereurilor. Aurul „se spăla în albiile cu nisip ale pâraielor” (Nicolae Olahus, umanist de renume mondial, călător prin Maramureş). Operaţia de spălare a nisipului aurifer, în albiile râurilor din regiune, era preponderent o atribuţiune a femeilor, soţiile minerilor. Această „imagine”, surprinsă de cetăţenii străini ce vizitau Baia Mare, a stat la baza atribuirii denumirii de Cetatea Râul Doamnelor.

În a doua parte a secolului al XX-lea, activitatea minieră a devenit nerentabilă, însă regimul comunist a decis subvenţionarea acestui sector. După căderea regimului (1989) şi în baza clauzelor de preaderare la structurile Uniunii Europene, mineritul şi-a încetat activitatea, toate perimetrele miniere intrând în conservare. (vezi Monografia municipiului Baia Mare, 1972)

Turism

Monumente şi clădiri

Cladiri:

Centrul istoric Baia Mare. Fosta Piaţă Centrală (Circulus fori), în prezent Piaţa Libertăţii. Obiective: Casa Iancu de Hunedoara din Baia Mare, Localul Monetăriei Imperiale, Vechiul han Vulturul Negru din Baia Mare, etc.
Turnul Ştefan din Baia Mare este o anexă a Catedralei "Sfântul Ştefan", ridicată de Iancu de Hunedoara pe parcursul secolului XV. Construit în stil gotic turnul are 40 m înălţime. Turnul a fost folosit pentru supravegherea eventualelor posibile incendii şi supravegherea strategică a oraşului.
Casa Iancu de Hunedoara, sau Casa Elisabeta ridicată în 1446, este parte a vechiului castel medieval ridicat de Iancu pentru soţia sa Elisabeta.
Localul Monetăriei Imperiale, clădit între anii 1734 şi 1737, era folosit pentru baterea monezilor. În prezent edificiul slujeşte drept sediu al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.
Turnul Măcelarilor din Baia Mare a fost construit în secolul al XV-lea. Există o legendă, conform căreia din acest turn ar fi fost împuşcat Pintea Viteazul.
Biserica de lemn din Chechiş, a fost construită în anul 1630; din 1939, a fost mutată în Baia Mare, pe Dealul Florilor. În jurul acestui obictiv a fost amenajat Muzeul Satului, secţie în aer liber a Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare.
Vechiul han Vulturul Negru, construit înainte de 1790, amplasat în centrul istoric al municipiului Baia Mare (în prezent Piaţa Libertăţii). În 1880 a devenit sediu al Primăriei. Din 1950 până în 1999 clădirea a fost ocupată de Judecătoria Baia Mare şi de Oficiul de Carte Funciară. În prezent imobilul este cuprins în proiectul „Centrul de Afaceri Millennium III”, fiind reabilitat. Obiectivul este cunoscut de localnici sub denumirea de M1.
Biserica Sfânta Treime este un lăcaş de cult ridicat între anii 1717-1720.
Catedrala Adormirea Maicii Domnului, a fost ridicată între anii 1905-1911 şi are un interior, de o valoare artistică deosebită.
Clădirea Prefecturii judeţului Maramures, inaugurată în 1969, a fost proiectată în stilul tradiţional maramureşean,
Casa de Cultură cu o sală de 700 de locuri, a fost construită în 1971,
Teatrul dramatic, inaugurat în secolul al XVIII-lea, actualul sediu construit în 1967.

Cultură

În Baia Mare există 1 bibliotecă (cu mai multe filiale), 6 muzee, 1 planetariu si observator astronomic, 2 teatre, 2 Case de cultură, 1 Şcoală populară de artă şi 1 universitate populară.

Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" Baia Mare
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare
Muzeul de Mineralogie Baia Mare
Planetariul și Observatorul Astronomic Baia Mare
Centrul artistic Baia Mare - Muzeul de Artă
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare
Teatrul Municipal Baia Mare
Teatrul de Păpuşi Baia Mare

Personalităţi

Sorin Cerin (n.1963), autor de aforisme,filosof,eseist,poet şi prozator
Nicolae Breban (n. 1934), prozator, eseist, om de cultură

Educaţie

În Baia Mare există 23 şcoli, 34 grădiniţe şi 18 licee. Învăţământul universitar este reprezentat prin:

Dintre liceele nationale sunt cunoscute:

Colegiul Naţional Gheorghe Şincai
Colegiul Naţional Vasile Lucaciu
Colegiul Naţional Mihai Eminescu
Colegiul National Economic Nicolae Titulescu
Liceul cu Program Sportiv
Colegiul Tehnic George Baritiu
Colegiul Tehnic Anghel Saligny
Colegiul National Teoretic Németh László

Sport

Sportul băimărean este reprezentat de echipa HCM Minaur, Ştiinţa HCM Baia Mare şi F.C. Baia Mare. Secţia de tir-talere al CSM Baia Mare (Pintilie Gleb, Attila Ciorba, Istvan Egri). De asemenea există o echipă de rugby şi de volei.

Sănătate

Spitalul Judeţean Baia Mare a fost construit între anii 1966 - 1971 şi a fost inaugurat în februarie 1972.

În prezent, în Baia Mare funcţionează mai multe spitale, clinici şi instituţii medicale printre care este cunsoscut si renumitul spital privat EuroMedica, care funcţionează împreună cu clinica MedCenter.

Transport rutier

Baia Mare este situată pe drumul european E58, respectiv DN1C.De aici porneşte drumul naţional DN18 spre municipiul Sighetul Marmaţiei. Este planificat drumul expres Baia Mare - Vaja, care va fi racordat la autostrada M3 a Ungariei

Transport feroviar

Gara Baia Mare este un nod feroviar situat pe magistrala 400 a Căilor Ferate Române.Gara este deschisă atât traficului intern cât şi internaţional, circulând zilnic trenul Baia Mare - Budapesta.

Transport aerian

Companiile aeriene care efectuează în prezent zboruri de pe Aeroportul Internaţional Baia Mare sunt: Austrian Airlines şi Tarom.

Mass-Media

Posturi de televiziune

Ziare şi reviste

Radio

Evenimente

Un eveniment de amploare organizat anual în Baia Mare este Sărbătoarea Castanelor (sărbătoarea oraşului). Prima ediţie s-a desfăşurat în anul 1993. Din 2008, locaţia manifestării este Centrul Vechi al oraşului (Piaţa Millennium), zona Stadionul Dealul Florilor şi Câmpul Tineretului - Parcul Municipal.
"Expo-flora" - expoziţie de aranjamente florale. Primele ediţii s-au desfăşurat în incinta Casei Tineretului; din 2008, tradiţionala manifestare are loc în Pavilionul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară (sub Dealul Florilor)
Manifestarea Cărţile Anului este organizată anual de către Asociaţia Scriitorilor Maramureş, cu prilejul Sărbătorii Castanelor.
Începând cu stagiunea 2005/2006, în Baia Mare se organizează Festivalul Internaţional de Teatru Atelier (director Radu Macrinici). Primele treisprezece ediţii ale Festivalului s-au desfăşurat în oraşele Sf. Gheorghe şi Sighişoara.
Ziua Artistului Plastic - o manifestare elevată, menită să omagieze breasla artiştilor contemporani se desfăşoară anual, în data de 5 mai. La fiecare ediţie a Anualei Artelor participă cu lucrări reprezentative (selectate de organizatori, Filiala Baia Mare a UAPR) artişti consacraţi, debutanţi, precum şi invitaţi străini.
Tot în Baia Mare se desfăşoară Festivalul naţional de muzică pentru copii "Ursuleţul de aur" (iniţiator şi organizator: Doina Bentu) - prima ediţie 1983.

Bibliografie

Monografia municipiului Baia Mare, vol. I, Baia Mare, 1972

Institutia Prefectului Judetul Maramures, http://www.prefecturamaramures.ro/institutie.html

Legături externe